Litere

  • FARFURIA, O FARFUZĂ... 301

    Azi, pe fața mea de masă Gașca-i tare mofturoasă! Din castronul îmbuibat Polonicul borcănat Toarnă supa într-un bol. Șervețelul, mototol, De mâncare s-a pătat. Numai bun de aruncat, Dar nu-n coșul pentru pită, Împletit dintr-o răchită. Furculița bifurcată Se înfurie pe salată, Că are multe volane Și îi face doar fasoane. Lingura mare adică Nu încape-n gura mică. Lingurița stă deoparte, Că-i un fel de papă-lapte. Farfuria, o farfuză, Este plină pân

    Citește mai departe

  • Citate despre dragoste... 251

    <!--... Read more ...

    Citește mai departe

  • Despre cărţile care ne înşală - 'Să vorbim despre moarte', de Atul Gawande 296

    Atul Gawande, Să vorbim despre moarte, ed. Litera, 2015 trad. de Vlad T. Popescu     Atul Gawande (n. 1965) este un medic chirurg de origine indiană, provenit dintr-o familie de doctori care au imigrat în SUA.       Cărţile acestui autor au fost primite de publicul larg cu mare entuziasm, de vreme ce odata devenite bestse

    Citește mai departe

  • BU-HU-HU ȘI CUCU-VAI... 305

    Gaița și cu ghionoaiaO țin una: mațul-gaia! Păsările fac de strajă. Cine doarme și visează?Echipate cucu-vai! Cucuvele polițai. Felinarele pereche Stau acum în pom de veghe. Ele știu că în morișcă Suflă vântul. Tot ce mişcă În capcana lor se prinde. Reflectorul se aprinde Să vadă la depărtare Cine ţopăie şi sare, Cine stă ori se târăşte, Cine încotro porneşte! Bufniţele cu lentile Iscodesc pe orişicine Îndrăzneşte să se-abată Prin pădurea fermecată.

    Citește mai departe

  • poate o să te chem în mansarda înzăpezită... 258

    îmi vei putea înapoia timbrele în care mi-am pierdut toți fluturii iar în clasorul rupt pe la colțuri vei putea arunca bucăți de hârtie din scrisorile pe care le-am ticluit împreună - i le trimiteam lui Dumnezeu în amiezile fără pescăruși să nu uite acasă binecuvântările de care aveam atâta nevoie nu știu dacă mă voi ține de cuvânt îmi tremură mâna și câteodată mai scap din vedere esențialul

    Citește mai departe

  • din prea mult egoism, te sufoc... 271

    îmi spui că bufnițele sunt un fel de minioni autohtoni cățărați în copacul din fața casei de parcă viața asta ar fi un film de desene animate gata oricând să mă smulgă de pe scaunul electric în fond eu vreau ce tu nu vrei cuvintele mele vor fi pesmeții aruncați în ranița pe care o porți ostășește în spate

    Citește mai departe

  • mai suplă decât o dimineață de ianuarie... 286

    se strecoară viața printre ziduri trece aproape nevăzută acolo unde se sfârșește nedumerirea începe înțelegerea că oricât te-ai ascunde prin fante nu scapi ea te fumează lent unghiul din care te privește fără s-o vezi e unic n-o ghicești n-o poți controla ea te mânuiește ca pe o țigară subțire în timp ce pleoapa nopții acoperă numele tău din care literele se scurg - umbre peste veacurile rămase fără scalp

    Citește mai departe

  • puncte peste durere ascunsă... 275

    aș fi spus că picură otrava peste o lună amară în fond punctul năștea linia pântecul durerii nu se golea de amintire era un fel de art nouveau ascundeam "în scoici" chipuri, și voci, și ecouri și gândul că într-o zi, spălându-ne de păcate, vom reuși să înflorim perle în părul înspumat al unei mări agitate cum ne e viața în fond eram doar bucăți de muguri rătăciți într-o iarnă

    Citește mai departe

  • vine o vreme când te crezi doar un zidar fără mistrie 268

    atunci prinzi între palme lutul femeii și-i cureți de păcate pielea pui tăcerile să învârtă roata olarului îi ajustezi fricile și-n formele abia născute arunci cuvintele toate cuvintele pe care le-ai adunat în catacombele orașului tău când fugeai ca un lunatic, mutilat de soartă

    Citește mai departe

  • dacă nu pleci din mine, e semn că mă recunoști 296

    inima asta e un pumn de cârpe strânse într-o batistă roșie mă locuiește cuminte în partea stângă în ea torn zilele și nopțile frica devine un motiv să-mi spun că nu mă pot opri aici că viața asta de actor e o nebunie frumoasă că nebunii ca mine vor sări gardul să umple câmpia să îmbrățișeze copacul să muște stelele de piept să înalțe avioane de hârtie până acolo unde păsările nimănui spun povești de iubire fără final dacă nu pleci din mine, e bină să rămân tot timpul "acasă"

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile