atunci când ești îndrăgostit pe cerul tău plutesc nori cresc din ochi iubiri de-o iarnă dăruite dimineților limpezi din ninsoare adun alb pentru sufletul tău pur vântul e vânt nu contenește nici măcar în inimi troienite în mine te învălmășește printre gânduri calde zăpezile sunt flori dalbe la poarta sufletului miroase-a busuioc și-a gutuie coaptă între două maini muncite
Citește mai departeMăicuță dragă, sfântă Românie, Din sânul tău cresc macii de pe glie La căpătâi stejarii le stau cruce În frunze doina fiilor să-ți urce. Măicuță dragă, sfântă Românie, Crestată-ți este pâinea din jertfa pe moșie Azi apa mării spală cu valurile-i toate Durerile cu lacrimi și-o spumă de păcate. Măicuță dragă, sfântă Românie, Tu ne-ai cusut pe oase doar ie străvezie Iar din
Citește mai departechip de floare-nrădăcinată-n litere mâna stângă rană în sensuri căutare-n fulgi de lemn cale urcă din ceruri până în rătăcite pletele toamnei cai aleargă dezrădăcinaţi din toţi norii prin toti porii rămâne miros de răşină strivită-ntre gene tăinuite lacrimi răsfirate-n salbe reci de rouă amiezile din cântece le-am dăruit pe toate cutreierării printre toamne pedepsite cu
Citește mai departeDincolo de muzică, de ţiuitul absurd din urechile mele, de golul în stomac şi sentimentul de absurditate şi goliciune, dincolo de orice limite vizibile şi imaginare, dincolo de posibilitate şi existenţă, dincolo de orice gol, întunecime şi abis se află doar răsuflarea ta sacadată, numărând secundele până la primul sărut real, până la prima atingere palpabilă, până la primul geamăt descătuşat dintre buzele mele, până la prima şoapta ce-mi va gâdila cu adevărat toate simţurile, până la prima privire ce va rămâne întipărită pe retina mea abisală. Doar o clipă... doar atât va mai trece până ce, în miez de noapte te voi avea din nou dar pentru prima oară. Cum se face că buzele tale m-au dezmierdat atâtea nopţi dar totuşi nu m-ai sărutat niciodată? Cum de m-ai atins în fiecare seară şi mi-ai mângâiat fiecare centimentru de piele albă fără însă să mă atingi vreodată? Cum de ştii mai multe despre mine decât oricine şi totuşi, nu mi-ai auzit vreodată vocea? Cum de m-ai facut de atâtea ori să zâ
Citește mai departeCaut în fiecare zi, printre aburii cafelei, în mirosurile ce-mi sfredelesc nările, în sunetul provocat de valurile înspumate ale mării, în linistea dimineţii, caut să regasesc măcar a mia parte din golul acela în stomac, măcar a mia parte din strălucirea ochilor mei de altă dată, măcar a mia parte din ceea ce am fost eu cu ani în urmă... dar parcă nu de mult. În fiecare gură amară de cafea, încerc să mai simt măcar o dată dulceaţa buzelor tale ce sorbeau hoţeşte in fiecare dimineaţă din ceaşca mea crăpată. Aceeaşi ceaşcă ridată de trecerea anilor îmi ţine companie şi acum, aceeaşi cafea neagră, aceiaşi aburi fierbinţi însă dulceaţa lipseşte şi a rămas în urmă doar amărăciunea buzelor m
Citește mai departeOpreste planeta te rog! Vreau sa cobor aici. Nu mai suport sa traiesc, gol, Printre inamici. Am deja mainile pline de sangele cald Al atator prieteni strapunsi de lanci ascutite, Manuite de cei ce manevreaza cutite la putere... Cei ce strang din dinti Si maraie la fiecare mandat, Ce mereu strang cureaua neamului, Sustinand probabil un mogul magnat. Ei iau de la gura noastra mereu... Si dau la straini, doar ei au de castigat. Un neam intreg moare si Cu tot cu istoria lui e ingropat In minele din muntii cianurati... Data viitoare ce-o sa ne mai luati? Se pare ca multi din noi nu mai au tara Si nici identitate nationala... Nu mai avem industrie, agricultura, Nici orase si nici sate. Pamanturile sunt pustiite
Citește mai departeErau dimineți limpezi de primăvară, înviorătoare. Stam cuminte pe un scăunel, cu cotul pe genunchi și bărbia în palmă. Tata se spăla într-un lighean de tablă. Curat și pieptănat frumos, cu părul lins pe o sprânceană, se închina de trei ori și rar, spre răsărit, mișcând buzele în rugăciune pe care numai el o știa, își pupa inelul și aștepta să-i aducă mama cafeaua. Se așeza pe alt scăunel , lângă mine și sorbea din ceașca, țuguind buzele, atent să nu-l frigă licoarea neagră și ridicând mult, în
Citește mai departeDimineaţă... dimineaţă cu nori negri şi fum de ţigară. Miroase a cafea râjnită proaspăt, muzica în surdină, muzica pe care o aud doar eu, cântecul pe care l-am ascultat amândoi in vis nu demult. Patul gol si rece, locul tău gol... atât de gol! Nu mirosul de cafea ma îmbie să mă ridic, nici singura rază de lumină strecurată hoţeşte printre draperii, ci golul... abisul din patul meu rece ca gheaţa şi mai presus de toate, neantul din visele mele atât de sterpe fără zâmbetul tău ştrengar de sub cearceaf. Până şi muzica s-a oprit şi a rămas în urmă doar mormăitul meu pe o linie melodică doar de noi ştiută şi versurile fără rimă şi făr' de înţeles pentru alţii. Încerc să opresc amalgamul de sunete şi versuri nescrise, sorb din cafeaua fierbinte şi amară, amară ca şi cuvintele nespuse, ca şi tacerea ta, ca şi scrisorile tale scrise cu cerneală invizibilă pe care încă încerc să le desluşesc. Mă învălui în fum de ţigară, atât de alb şi gros, atât de mult şi totuşi... dispare fără de urmă, lăsân
Citește mai departeîmi cade toamna ca o rană în umblet cu zgomot de frunză însingurată al pasului rupt din zbor îmi picură ploi din degete, crizanteme ude pe ape uşor, uşor îţi chem să-ti cânte-n suflet mii de piane balade dansânde, valsul frunzelor ce pleacă lacrimi galbene din ochii albaştri ai verii tăcute, ploi aruncă vântul în umbre de nisip prin cenuşa clepsidrelor se merge aplecat pe oglinda
Citește mai departeMărgele pe aţă. În spice de grâu a închis vara nopţi cu lună plină. Zvâcnesc pe sub piele, desculţe, amiezi în care-mi spun, tăcută privind umbrele: vara încă mi-e aproape. Copilăreşte, înşiram boabe de rouă albastre pe aţa indiferenţei pentru zile ce trec. Azi respir abur de cafea în dimineţi cu brumă. Prevestesc ierni ce se cuibăresc în suflet. Una câte una, frunze mă acoperă cu
Citește mai departe