Litere

  • No freakin' way.. The Master Returns... 290

    ...

    Citește mai departe

  • Flăcări de cenușă... 237

    Nu demult credeam că sunt nebuni cei ce iubescFără să consume, fără să atingă,Acum sunt un nebun rațional,Vreau să ating ...Să o topesc în brațele mele din nou...Atingeri pasionale fără viitor ..Timpuri topite în amintiri și scântei,Scântei ale viselor împlinite, trecute ..Aș putea să iubesc în continuare așa ?să nu uit, să nu uiți ...Acestea sunt creeatiile lui Dec.I , lasati o parere, dar usor cu criticile ca sunt slab de inima

    Citește mai departe

  • Bolovan .. ca mine... 243

    M-am trezit insirand cuvinte in neantlegate de un singur gand,un singur candramas pierdut, socant ..Imi pierd versul, retoric, adormind prin palmele tale,ganduri apuse .. ganduri tinute in viata de singuratate,de un foc aprins cu smoala draconicahranit cu pene de inger, cu petale ..Mizerabil ma trezesc traind ganduri,Traind vieti straine..Singur, consum matasea zeilor,doar pentru a ma destrabala in mediocritate.din vreme in vreme ma alinta o bucata de gheata,imi stinge pulsul, niciodata incet ...si aluneca impingandu-mi soarta in locul intunecat de unde a rasarit ...ca orice alta

    Citește mai departe

  • La un ceai, cu mine... 301

    S-a facut iar haos si mizerie in sufletSi intreaga materie ce ma compune.Nu-mi spune ca...va fi bine, Doar ca si compatimire,Ca sa poti sta langa mine linistitSi sa ma ascund de ce nu am rezolvat, N-am curatat, am ocolit...m-am ignorat... Acum toate ma prind din urmaSi ma macina marunt,Simt iar ca sunt pierdut Si nu mai gasesc drumul de la care m-am abatut. Ca un netrebnic ce nu-si asculta inima, M-am lasat o vreme pacalit de Iluzia de turma si acum ea ma inlatura. Iar am ramas singur in bezna zile

    Citește mai departe

  • 01:51... 234

    mergeam călare noaptea prin munți , luna promitea potecă si trecători. Trecătorii mai mult alergauîn diminețile deja pline. Plinul era făcut, mai mult în mintea me(a)rgeam călare  noaptea prin munți cu felinarele aprinse. Mă opream rar la fântâni, niciodată nu mi-a fost frică de înălțime, dar întotdeauna să cad. Miezul nopții e albastru, la fel ca sângele meu când temerile-mi devin speranțe. Mergeam călare noaptea prin munți, luna-mi lua ultimii bani pe ipotecă și ăia oferiți de cine știe ce trecători în alergarea lor. Diminețile erau pline de mine, pline de viață, pline de viața din mine, iar eu eram la înălțime, fără temeri, deci fără speranțe.

    Citește mai departe

  • Dor de casa... 217

    ...

    Citește mai departe

  • 23.37... 218

               Doar drumurile romane mai duc încă undeva... Doar cele mai vechi urme mai duc undeva... Unde începe pasajul? Chiar și câmpiile, chiar și Ploieștiul. au pasajele lor secrete.                         De data asta merg până la capăt. E ciudat că sunt așa de calm. Ceață, frig. Îmi iau un pulover, mi-e frică de frig. E o jachetă foarte bună. Un chilipir. Atât doar că are buzunarul rupt. Ea mi-a dat-o. Pietricele pe acoperiș. De ce? Ca să nu zboare? O prostie, la fel ca și jacheta. Mi-ar plăcea să zbor. Avionul se învârte în cer deasupra Africii. Într-o zi se va prăbuși. E frig. Mâinile mele au fost întodeauna calde. E un semn bun. Cât e ceasul? Soarele apune. La vest, logic. Acum știu în ce parte e vestul. Întotdeauna mergeam în vest, spre a doua mea casă. În momentul ăsta mă îndrept spre est, mi-am luat 10 bilete. Soarele este în spatele meu, iar în stânga mea se află o stea. E bine: soarele și o stea. Dansez așa frumos, de unul singur. Oare a primit gândul

    Citește mai departe

  • Contemplare... 241

    Nu am mai scris de mult si asta se datoreaza in mare parte diversitatii de sentimente pe care am simtit/le-am simtit in ultimii 2 ani. Sentimente pe care le poti intelege doar dupa ce le traiesti.Ma simt uman din nou, asa cum o data nu credeam ca sunt... Imi doream atat de mult sa simt incat imi pierdusem speranta si rabdarea, dar s-a intamplat si a trecut... am pierdut o lupta fara sa imi dau seama ca sunt in ea.Poate cuvintele mele pot fi confundate cu un jurnal, dar sunt convins ca multi dintre cei care isi dau interesul sa citeasca aceste randuri au simtit ... sau vor simti .Sunt convins ca nu e ceva neobisnuit, dar am fost coplesit de sentimente noi, de incercari ale unor g

    Citește mai departe

  • ..dincolo..... 222

               E vânt și ploaie și-i vezi la biserici, la colțuri de piețe, pe străzi și spitale. Bătrânii înfometați cu ochii pierduți și tulburi. Trăind din amintiri de mult apuse. Dar foamea e mare. Cu mâna întinsă. Cu pașii agale, privirea e pierdută, așteaptă bănuțul să cadă, din cer de s-ar face o groapă înauntru s-ar duce. Rușinea e mare și foamea la fel. Au fost cu istorii, trăiesc din trecut, se roagă să n-apuce ziua ce vine. N-au casă, copii-s departe și banii la fel. Cimitirul e prietenul lor, dar rândul e mare. Rușinea la fel. Au fost oameni de bază, drepți ca bradul de munte, ce

    Citește mai departe

  • Neclintit... 204

    Cald, E nisipul De pe perna uda, Pe care calc apasat... Inca se mai aud Zgomote de arme In departare. Eu cobor steagul in berna Si pun sare pe rana, Caci a murit incet Eul ce m-ascundea, De multe ori, De lumea asta. S-a scufundat, senin, In marea asta rosie Ce face spume gri. Acum, Ea vrea sa ma invie Si-mi scrie versuri lungi Pe undele apei Plina de nuferi albi. Nu mai suferi! Eu, nu

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile