Sări la conținut

Litere

Litere

Cobaii planetei din noi

Am auzit că se moare, am auzit că te-ar duce încet ca pe-o lumânare, cu dricul, dar fără de cruce. Ei spun că ar fi izoletă, eu spun că e doar un sicriu, o lacrimă în eprubetă, și totuși nu e prea târziu. Din noi unii scapă cu bine, din noi alții merg la Iisus, murim să-nviem cu puține și multe sunt încă de spus. Am auzit că se poate să trecem prin Cer și apoi să fim un întreg peste toate, deși ne ucidem în doi. Ei spun că vom fi sănătoși dacă vom lăsa să alerge dușmanul cu ochii hidoși, Covidul cel fără de lege. Dușmanul cel crud, nevăzut, cel care ucide pe glob, cel care din noi s-a născut și nicicând nu ne va fi rob.

Litere

De ziua ta, copile dus la Ceruri

azi cerul nu mai are viață, pământul... nu mai e pământ, azi lacrimile îmi îngheață în ochi și-ntreb... de ce mai sunt? azi ar fi trebuit, copile, să-ți fac un tort cât munții toți, dar nu mai ești... doar eu am zile în lumea asta... de roboți. azi ar fi trebuit să stingi dintr-o suflare... lumânări 36... și să-nvingi o lume plină de ninsori. dar ai ales să-mi sfâșii clipa în lacrimi, fără de sfâr

Litere

- Arta de-a zbura când iubesc -

Nici nu mai știu ce se mai poartănici n-am de gând să strălucesc,că din iubire eu fac artă...- Arta de-a zbura când iubesc -Mi s-a mai spus că nu am minte,că viața mi s-a scurs în van,dar eu pășesc doar înainte,fiindcă doar Ceru-mi e tavan.Nici nu mai știu în care carteam scris sau numai am citit,că ce-i al meu e pus de-o parte,se pare că... m-am liniștit.Mi s-a mai spus că-s numai bunăde tras pe dreapta - la relaș,că-n lumea asta doar pe Lunăexistă pentru mine naș.Nici nu mai știu din care clipăam sentimentul omenesc,dar știu că-n sufletul meu țipă- Arta de-a zbura când iubesc -