Litere

  • Povești nescrise... 341

    Uneori nu-mi ajunge timpul sau nu găsesc cuvintele astfel ȋncât să aștern pe hârtie povestea nescrisă a unei priviri ce mi s-a ȋntipărit pe retină, a unui zâmbet ce a rămas ȋnmărmurit ȋn timp, a unui gest ce a făcut mai mult de o mie de cuvinte, a unui sărut furat ȋn liniștea infernală a unei nopţi de vara… sau doar povestea tristă a nisipului ce-și pierde strălucirea rămânând lipit de tălpile mele reci. Aș scrie uneori despre mare, dar nu despre cât este de albastră, sau molcomă, nu despre valurile ei ȋnspumate și limpezimea ei abisală ci despre felul ȋn care plânge uneori, despre cum se vaită, cum vuiește pentru ca mai apoi să

    Citește mai departe

  • Strictul necesar... 208

    Oare fluturii simt oameni in stomac atunci cand se indragostesc? Si oare ajung sa aiba aripi pline de culoare...doar pentru ca iubesc? Acum imi e atat de dor si foame si sete de iubire... Despre asta povestesc, cum vreau sa simt si sa respir iubirea, In fiecare clipa, cu fiecare por, pentru cat traiesc. In fiecare clipa de eternitate, sa pot sa vorbesc cu sinceritate, Despre cum inima imi bate, frenetic, in palma celei ce ma tine de mana. Cum un sentiment de pace invaluie noaptea, cand ne spunem "Noapte buna!". Si cum soarele ne saruta pleoapele, in fiecare dimineata, Cu aceeasi bucurie...iar noi, stergandu-ne de roua buzele, disparem intr-un sarut. O vesnicie poate...sau poate doar un minut. Imi e atat de dor si foame si sete de iubire...

    Citește mai departe

  • Euforie surdă... 242

    Îmi șterg ochii ușor,căutau pierduți amintiri cu vocea ta,ce îmi potolea furia,simt ploaia umedă cum spală bordurile,mirosul ei nu mai pare poluat decât de lipsa ta,găsesc plăcute amintirile noastreși mă trezesc dansând,jalonez printre stâlpii de parcare,doar pentru că erauși pentru că am fost ...se strâng norii de furtună,dar nu ne vor prinde împreună... Acestea sunt creeatiile lui Dec.I , lasati o parere, dar usor cu criticile ca sunt slab de inima

    Citește mai departe

  • Prin gradina... 218

    Stau cu picioarele goale in iarba deja uda. Las pamantul sa ma simta, sa ma auda. Plante imi canta cuvantul, imi incanta ureachea Cantul pasarilor ce zboara spre maine, Lin, printre norii plini de amintiri. Azi, s-au anuntat precipitatii...calde. Ce bine ca mi-am uitat acasa umbrela. Am sa pasesc printre zambetele albe, Neobservat, tinand in mana candela sperantei Aprinsa pe veci. Am sa ma ud din cap pana-n picioare, Am sa rad si am sa imprastii culoare peste zari Si la

    Citește mai departe

  • Introspecție... 212

    ...

    Citește mai departe

  • In ring... 210

    Ani la rand am tesut file cu ata albastra... Am incercat, cu fiecare vers, sa salvez iubirea noastra. Nu stiu exact cat ai inteles sau cat pui in practica. Eu nu regret nimic, am sufletu-mpacat ma. Nu am renuntat la lupta si Nici o clipa nu m-am gandit sa cobor din ring. Am un foc in inima si n-am de gand sa-l sting. Poate am mai pus, din cand in cand, capul in pamant, Dar a fost doar pentru a ma monta dupa cate o lupta mai grea. Acum sunt mai pregatit ca niciodata, Insa antrenamentul nu se termina nicicand. Nici gand sa las garda jos Si nu am sa pun sus steagul alb... De fiecare data cand aud gongul "strigand" ...am sa lovesc mai tare... In ura ce ne macina oasele, Ne-a distrus familiile, casele.

    Citește mai departe

  • Doar vorbe ȋn neant... 340

    Văd dincolo, mereu dincolo de orice, dincolo de aparenţe, dincolo de ochii goi si de sufletul sterp al oricui, dar mai presus de toate văd dincolo de cuvinte. Văd pasiuni ascunse, licăriri absurde ȋn ochi abisali ce mă fac să tresar. Văd tot și citesc ȋn cuvinte nescrise, ȋn versuri ce nu rimează, ȋn vorbe ce nu au fost niciodată spuse, citesc totul ȋn liniște, ȋn liniștea aceea care ȋţi face urechile să ţiuie. Găsesc tot ceea ce am nevoie ȋn neant, văd dincolo de ȋntuneric licăriri ce nu există, citesc pe buzele tale toate vorbele nespuse și ȋn tăcerea ta de zi cu zi aud tot ceea ce ai fi vrut vreodată să spui și n-ai putut. Ȋţi scriu in neant doar

    Citește mai departe

  • Povestea Sarei VIII... 253

    Au trecut zile și nopţi la rând ȋn care jurnalul nu-i mai răspunsese, nopţi ȋntregi ȋn care nu ȋi putea sta gândul decât la el, imaginea aceea fantomatică, silueta aceea neagră pe care o zărise ȋn noaptea aceea printre gene. Era incredibil cât de mult pătrunsese ȋn sufletul ei, cât de mult pot ȋnsemna câteva cuvinte bine alese, ȋncurajările din fiecare rând, cat de multe reușea să ȋnţeleagă din cuvintele ei strălucitoare aparent ȋnșiruite fără sens. Răsfoi din nou jurnalul și găsi din nou aceleași pagini albe, același gol pe care ȋl simţea de fiecare dată până ȋn fundul oaselor când regăsea doar neantul de pagini albe dincolo de vorbele ei ȋnșiruite cu patos. Era sigură de faptul că el citise, că parcursese paginile ȋn care ea ȋși pusese toate dorinţele pe hârtie, descriind ȋn amănunt desfătarea trupurilor ȋn lumina difuză a șemineului la fel cum era sigură că  recitise poate rândurile cu sărutări fierbinţi și șoapte, rând

    Citește mai departe

  • N-a mai ramas nimic... 233

    Odată, nu demult, ȋn alte vremuri parcă, obișnuiam să zâmbesc, să râd ȋn hohote uneori la orice lucru simplu, să ȋmi las faţa mângâiată de adierile de vânt și să tresar  la chicotitul vesel de copil… Acum a rămas doar grimasa absurdă a unui chip de lut, fără trăsături anume ci doar cu durerea ȋntipărită ȋn fiecare rid, ȋncununată de lipsa licăririi din ochii mei de altă dată și poate o urmă mucegăită  a unui zâmbet din colţul gurii, ca o amintire hâdă a unui rânjet păgân. Crezi c-o sa mai pot râde vreodată? Te-nșeli amarnic… la fel cum n-ai crezut vreodată că voi picta chipul tău zambind doar din roșeaţa venelor muiate ȋn lacrimi amare! Ȋl voi picta ȋn pământul umed ce-mi va serv

    Citește mai departe

  • Cafea la infinit... 212

    Am visat că trebuia să rămâi.Toată viaţa.Că-mi jucai cu degetele tango în părşi fierbeai cu noaptea cafea la ibric.Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,între deschis şi gol,să-mi încălzească sfârşituri de vise.Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu.Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă.În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită.Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile