Un cântec pentru Irene – Luis Alberto Urrea – recenzie Titlu: Un cântec pentru Irene Autor: Luis Alberto Urrea Editura Litera București, The post Un cântec pentru Irene – Luis Alberto Urrea – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
Dacă cineva nu știa asta încă, întotdeauna am avut o problemă cu pluralul în limba română. Hotel, tunel, aragaz și alte fițoșenii cu formă clasică pentru unii și din ce în ce mai instabilă pentru mine. Acum mulți ani un poet de acasă mi-a spus că dacă asta e singura mea suferință, e perfect. Din păcate, de ceva timp, vorbesc mai mult alte limbi decât pe-a mea, ceea ce probabil a dus la o ușoară schimbare în minte, oricum destul de amețită, și-n comportament. Pluralul e acum doar una dintre durerile mele lingvistice. Am senzația că devin din ce în ce mai mediocră în exprimare. În toate exprimările. Și mai am și-un frate care mă taxează cu hohote de râs și miștouri de toate felurile de câte ori inventez câte-o expresie ca „focuri artificiale”. Am luat măsuri. Mi-am descărcat DEX-ul pe telefon (da, există o aplicație!). Urăsc cuvântul „însă” și snobii, așa că n-o s-o dau în hipercorectitudine. Nu pot să c
In gradina casei mele,Am tot felul de boboci:Zambile,crini,micsunele,Altii, doar scosi din gaoci.Cu puf galben,pliscuri late,Cu garnitura de cas,Gaste,rate leganate,Azi vom merge pe imas.Dar in drum,dam de-o baltoaca,Lasa iarba,lasa tot,Se balacesc si se joaca,Fac concursuri de inotDar mamele,rate,gaste,Bastinase,sau lesesti,Ii cheama din lacoviste;
Acum zece ani, imediat lângă partea tradițională a Atlanticului, a-nceput să mă chinuie partea stângă a firii. M-a plimbat pe la spitale și doctori corupți sau obosiți și-apoi m-a cam lăsat baltă și-a zis să fac ce vreau. Acum zice să ne despartă, pe mine și pe mine, și să mă chinuie cu zile libere și amorțeli de conștiință mediteraneană. Sălbatic și la fel de neîncrezător în tratamentele fără sare (dar sărite-ntr-un picior), omul meu stâng se zbate în femeia care încerc să fiu.
Aquel día, casi siete años antes de la llamada, ella había llegado antes a casa. Tenía una llave que él le había dado a escondidas, el día que le presentó a su madre. Se desarrollaron demasiado rápido la bomba de flores, el champán del aeropuerto, los conejitos de chocolate, la libélula maquinista y la pasta fría en la mesa redonda de su comedor. El partido en el que lo echaron de menos, las ventanas curvas, el sillón de masaje y un mantel que le habían hecho a medida. Se despidieron y ella se apuntó las palabras clave en aquella foto que ya no necesitaba papel. El cactus, la piedra y tú.
Au trecut mai bine de zece ani de când avem plăcerea de a-l avea pe Sever Gulea colaborator Libris. În toți acești ani, el a reușit să încânte și să inspire cititorii Libris cu recenziile și interviurile realizate. Pentru toți cei care doresc să afle mai multe despre cel care semnează recenzii pe blog, realizează […]
Pe un câmp de lavandă Mâinile îţi miroseau a lavandă, seara mirosea la fel, am retezat planta aceea pentru a se regenera, apoi am realizat că memoria cerului s-a scurs într-un câmp de lavandă.
Copii în labirint Mai vedeți clar în mine Copilul care mai sunt?! Toată puterea îmi vine De la Pruncul cel Sfânt...
Acestea sunt creeatiile lui Dec.I , lasati o parere, dar usor cu criticile ca sunt slab de inima