Personal

  • Don'tstop... 219

    When you are a child, you learn to do a lot of stuff and a lot of stuff you don't learn also. Other stuff is needed for different times in your life, so you only learn the basics at start. You try to stand up. It feels unsafe and yet you still try it. Then you try to walk, after a time. Being courageous for a child is like knowing your native language. You then learn that making noises with your mouth does some things. A child is never afraid to laugh, to cry, to play and also to do something serious sounding, like something only adults do around the house. Cleaning after yourself is learned because you wanted to, when you were a child. That is an example of you being a very balanced person, but only because you don'tstop. After you grow a little more, you become a little more better at everything. Running, jumping, posing, moving silently or even walking straight and balanced is seen like it's all natural for the kid. Which it is, as it slowly becomes even more

    Citește mai departe

  • Richard Wurmbrand, de la personaj legendar la personaj istoric 205

    Am dat de cărțile lui Wurmbrand foarte devreme, din fericire. În vara lui 1994, adolescent fiind, citeam cu aviditate Cu Dumnezeu în subterană, carte cu caracter autobiografic-memorialistic (încă nu-l descoperisem pe Steinhardt cu Jurnalul fericirii). Deși descria orori, cartea mi s-a părut fascinantă. Autorul părea să fi reușit cumva să transfigureze toate suferințele și toate […]

    Citește mai departe

  • Pe aceeași ciornă... 249

    Noi nu suntem buni prozatori,  De aceea nu ne publică povestea.  (Încă) Pălim sub nume mari de autori,  Veridic nu-i alintul cu vârfuri moi. Dar nimeni nu ne fură poezia,  Nici curajul de a scrie un vers opac. Eu știu că semănăm într-o bărbie Și că astfel de detalii pier la corectat. Eu pot visa sublim sub spectru îngust,  Riscându-mi pacea înainte să gust Din fericiri ce

    Citește mai departe

  • Senzație... 228

    Niciodată nu am avut aspirația unui moment. Ceva cum vezi în filme, când începe o muzică dramatico-romantică și cadre cu ei doi, uitându-se unul la celălalt.Ea nu zice nimic, eu nu zic nimic, cel puțin nu cu cuvinte. Chiar și când nu mă uit la ea pentru câteva momente, o aud. O simt cum se uită la mine, nu pentru că vrea ceva, ci pentru că își dorește cu toată ființa ei.E aproape hipnotizant.Era fetița dinăuntrul ei, care e plină de voioșie și entuziasm.Era femeia care a ajuns, capabilă și hotărâtă.Era o jumătate care își căuta perechea.Atunci am știut că o iubesc. Și nu aveam nevoie să procesez cu mintea logică și prezentă în marea parte a timpului petrecut conștient. Știam că și ea mă iubește, dar nu ca o fază, nu ca în filme.Am dansat și ne-am fâstâcit. Eram doar noi doi și melodia aia pe care o știm atât de bine.

    Citește mai departe

  • Asta-i un galben desaturat... 193

    In care ma termin si te urmesc, in ochii tai privesc cum reactionezi... Iti tii respiratia, procesezi, accepti si te prefaci ca nu doare. Te prefaci ca nu auzi, te prefaci ca nu a existat chestia aia...Chesti aia ce o numesti tu drama altuia, indiferent ce nu ti-ar conveni, cuvintele mele depresive te fac sa te scapi de pe ata pe care o numesti tu cariera ,macar pentru o secunda dar tie nu iti place. Energii negative pentru tine eman, si vibe-ul ti-l stric... Asa ca taci si prefate ca eu sunt de vina pentru pornografia ta ce-o numesti profit.   Oameni multi pe bulevard, cetateni in reluare... Fete ce prind iar viata cand traiesc prin primsa unei sticle legale de  dezamortile spirtuala

    Citește mai departe

  • Siii...... 189

    Nu-mi sa cred, prea bronzat cu inceput de vandut ieftin scriu intr-un mindset destul de tulburiu dar stai!.  Aici e drama de care sunt dependent, aroma ei ma trezeste intr-o dimineata cu o scarba de rutina imprevizibilului. Rutina imprevizibilului creeaza anxietatea rutinei zilnice ce propaga in jurul meu personaje critice ce-si dau cu parerea despre viata si bani. Dar asta sa fie oare? Oare ce sa intamplat cu sentimentul de-mi dau drumu peste tine cititorule toate dramele mele adolescentine, ce ma lasa mai usor decat o zii munca.   Asta-i o lume de papusi cu sfori! Si dupa sfori...Incerc sa ma pacalesc ca vreau sa le merg pe drum. Atatea idei merg zilnic spre mine dar eu ma feresc de ele...

    Citește mai departe

  • Prune, smochine si caise... 198

    fructe pentru sanatatea corpului...

    Citește mai departe

  • Micile bucurii sunt marile bucurii... 213

    Micile bucurii ale vieții… Să ai șofer marocan, povești din copilărie, vânzători adormiți pe tarabe, în timpul Ramadanului, care începe vinerea viitoare. Trebuia să-i scuturi să se trezească să-ți vândă roșii sau o lipie. Au terminat autostrada prin Atlas, Agadir-Marrakech și în nord jusque’a Casa. Oui, mon Ami, beher, beher auch hier in Deutschland ? … Continuă să citești Micile bucurii sunt marile bucurii The post Micile bucurii sunt marile bucurii first appeared on Desculț prin Valea Regilor.

    Citește mai departe

  • Bicicleta electrică pliabilă, o soluție pentru locuitorii orașelor aglomerate 217

    Pentru aceia care își doresc un mijloc de locomoție urbană la modă, dar au depășit deja cu mult vârsta la care un hoverboard este cea mai bună alegere, există în magazinele online biciclete electrice pliabilă care s-ar putea ca să le fie mult mai la îndemână și chiar mai utile. Acest tip de bicicletă electrică […]

    Citește mai departe

  • Disectie... 202

    Îndiferent ce spui cuiva acesta va auzi doar ce este în el în acel moment. Dacă omul acela se va simti prost ca urmare a ce crede el ca a auzit se va supăra pe tine. Omul suparat iti va reprosa lucruri doar daca simte ca parerea lui conteaza pentru tine cat sa-ți inducă o […]

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile