Nu merg prea des la tara. Nu am timp, zic mereu. Desi miroase a iarba ,a animale, a bunici la poarta,  a copilaria mea.  A murit vecinu’. Danezu. Nu cred ca avea 50 de ani. L- au dus la  cimitir cu caruta, pe un pled. Am nimerit acolo…cu niste mobila primita de la Dna Spiridon, de fapt de la baiatul ei….doamna Spiridon a murit si dansa,avea 100 de ani. A fost croitoreasa de lux, mi-amintesc cum ma servea cu dulceata in farfuriuta din sticla transparenta, prin 1980.  Stateam sub bolta, cu ai mei, cu Gigi, baiatul doamnei Spiridon, la o cafea . A aparut Frusin, alt vecin, prieten bun cu tata. Cu figura lui senina si calma.    ” Fata mea, hai sa iti dau salvie! Si rosii din gradina!. Am iesit la poarta si am realizat ca nu sunt cu masina mea . Hai cu bicicleta ,dar nu avem doua! Ia de la un vecin una, i-am zis! Sunt toti la inmormantare la Danezu, a zis tata incercand sa ne taie elanul. Ia-o pe a lui Dan, da-l dracu ca nu se supara.E la inmormantare,dar e poarta deschisa...