O zi oarecare, de luni, de vara , de dimineata, de forfota de masini, de filmare in Centrul Vechi, cu mii de ochii care privesc in toate directiile, cu mii de sunete de bucurie, de graba, de liniste, de diverse preocupari. pe pervazul unei ferestre mari, adapostita la umbra, o doamna distinsa, zambitoare vinde papusi. Are 82 de ani si o sora in Germania care o mai ajuta…cu lucrurile din casa pe care dansa le vinde, aici, in centru, unde se perinda toata lumea. Papusi, papusi vechi, cu ochi de portelan, cu irizatii colorate, cu ochi veseli sau tristi, cu zambete incremenite pe fetele albe. Diverse natii, sute de destine… imi pare rau ca nu le-am putut lua pe toate. Adunate din calatorii, cu etichetele agatate grijuliu de ele. Uite, asta e noua, are eticheta! imi spunea doamna. Cat costa aceasta? 5 lei, nu e de portelan. Si aceasta? 6 lei…e micuta dar isi misca ochii! Quimper, Jamaica, Kibutz Ramat Hashofet…. si doamna zambea ridicand sfios cate una .Cand am plecat acasa, era inca acolo. Mi-a facut cu mana, inclinand usor din cap, in semn de multumire. Probabil pentru cei 5 lei pe care i-am lasat in plus.