Scriu azi, doar azi. In celelalte zile te simt in ganduri si in fapte dar nu mai scriu.Nu prea mai pot.Am inca numarul tau in telefon, nu pot sa il sterg. Imi vine de multe ori sa iti dau un mesaj sa iti spun ce mi se intampla.. cum au intrat indienii americani in viata mea la inceputul verii…stiu ca zambesti si iti amintesti cum am fost noi la cinematograf la „Winnetou in Valea Mortii”, eram atat de mici ca nici macar nu stiam sa ne tinem de mana! Inca imi doresc o vesta cu franjuri…ca cea de la tine pe care am purtat-o cu mandrie….pana intr-o zi…o sa imi fac una…curand….

Noiembrie anul acesta e bland si luminos….ca tine! Tu l-ai rugat sa fie asa ? Acum cand mi-e greu si nu gasesc drumul? Acum cand stiu mai mult ca niciodata ca ne-am pierdut echilibrul cand am hotarat sa rupem „fratia noastra”? nu cred ca e adevarat ….atunci cand doi oameni se iubesc….nu pot ramane prieteni dupa ce se despart… ba da….doar oamenii care se iubesc pot ramane priet