Sunt o umbră. O carcasa dezgolită și goală. Un pumn de praf într-un ocean de liniște și singurătate. Sunt pustiul din privirea sinucigașului și tăcerea vitei înainte de taiere. Sunt firul de iarba proaspăt răsărit care este smuls cu tot cu rădăcină înainte sa se poate ancora. Sunt speranța abandonată și frigul care se instalează după. Sunt strigatul mut din clipele de groază. Sunt lacrima care cade când nu privești. Sunt o treaptă fără scară. Sunt un stilou fără cerneala presat pe-o foaie goală. Sunt mic. Sunt singur. Și doare...