E greu, e mult…ce mare de păcate…

Când lumea se împarte ademenind hain

Oameni rai dar și oameni cumsecade

In groapa comuna cu ramuri de pelin.

Pacatul tău, dar și al meu se poate

Să fie cel mai rău de ieri și de acum

E să arzi cu vorbe crude, amare, suflete

Iubirea pură să o prefaci in scrum.

Îți amintești tu oare cum pașii îți urmam

Batut de soare și de întristare poate uneori

Și cu tălpile goale in brațe sufletul ți-l țineam

Și-n genunchi te sărutăm copilă, plângând adeseori.