E greu, e mult…ce mare de păcate…
Când lumea se împarte ademenind hain
Oameni rai dar și oameni cumsecade
In groapa comuna cu ramuri de pelin.
Pacatul tău, dar și al meu se poate
Să fie cel mai rău de ieri și de acum
E să arzi cu vorbe crude, amare, suflete
Iubirea pură să o prefaci in scrum.
Îți amintești tu oare cum pașii îți urmam
Batut de soare și de întristare poate uneori
Și cu tălpile goale in brațe sufletul ți-l țineam
Și-n genunchi te sărutăm copilă, plângând adeseori.
