“act de caritate înfășurat cu demnitate”

Un bătrân vindea ouă. O femeie coborî dintr-o mașină, veni la el și îl întreba: – Cu cât dai ouăle? Bătrânul i-a răspuns: – 1 leu oul, doamnă. – Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc. – Ia-le la prețul pe care îl vrei. Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou, a răspuns bătrânul. Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră. S-a urcat în mașină ei și a mers la un restaurant împreună cu prietenul ei. Acolo au comandat ceva. Au mâncat puțin din ce au comandat și au cerut notă de plată.comandă a costat 140 de lei și ea a dat 150 spunându-i proprietarului să păstreze restul.

Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului,dar dureros pentru bătrânul vânzător sărac de ouă. Ideea este: De ce arătăm intotdeuna că suntem puternici atunci când cumpărăm de la cei săraci? �