Cinci…sunt degetele de la mana sau de la picior. Cinci sunt si simturile. In fine, cifra cinci este una din cheile acestui articol.
Nu stiu cata miscare faci, cat de multe scari urci, pe zi. Nu stiu daca ai aflat de acea cercetare care spune ca urcatul scarilor intinereste creierul.
Acesta nu este un articol despre urcatul scarilor, ci este un articol despre emotii si despre “urcarea” lor. Tocmai ai descoperit si a doua cheie a articolului.
Furie, frica, bucurie, tristete, dezgust. Sunt emotiile de baza. In numar de cinci. Sigur, e discutabil, dupa unii si curiozitatea intra in randul emotiilor primare.
Tu cand ai trait ultima data fiecare dintre aceste emotii? Stii ce a declansat-o? Unde anume in corp simti furia? Dar dezgustul?
Cheia sanatatii emotionale sta in felul in care ne gestionam propriile trairi si emotii. Emotiile sunt pozitive si negative. Asa cum poti observa si din cele cinci-sase emotii de baza, numarul celor negative este mult mai mare decat al celor pozitive. Nu o sa iti spun acum din ce cauza. Poate cu alta ocazie! Sa ne intoarcem la gestionarea emotiilor. Sigur, cu totii ne dorim sa traim cat mai multe emotii pozitive. Si cu cele neplacute, negative, ce putem face?
Psihologul Christopher Germer prezinta cele cinci stadii de acceptare a emotiilor. Prima reactie este aversiunea. Este instinctiva si se manifesta prin evitare sau prin rezistenta. Ingrijorarea sau ruminatia (stii atunci cand te gandesti incontinuu si te macina rau) sunt forme de evitare. Multi oameni raman blocati in aceasta etapa.
A doua etapa este activarea curiozitatii: suntem deschisi fata de emotia neplacuta, o privim cu interes si deschidere. “Ce vrea sa imi comunice aceasta emotie?”, “Ce inseamna ea pentru mine?”.
Cel de-al treilea stadiu este toleranta. La el ajungem atunci cand am inteles deja importanta tuturor emotiilor, fie ele pozitive sau negative.
Ingaduita este cea de-a patra etapa. In acest stadiu le dam voie emotiilor inconfortabile sa vina si sa plece, noi privindu-le.
Ultimul stadiu este imprietenirea. Este momentul in care suntem capabili sa vedem beneficiile pe care le avem de pe urma fiecarei emotii negative.
ACT II. Nu, nu urmeaza un al doilea act. Este doar un acronim pe care ti-l propun pentru a retine cele cinci trepte ale acceptarii propriilor emotii.
P.S. Sursa mea de inspiratie pentru acest articol a fost Gyorgy, G. (2016). “Copilul invizibil”. Bucuresti: Curtea Veche Publishing.
Din categoria:Psihologie si viata Tagged: Christopher Germer, emotii de baza, Gaspar Gyorgy, gestionare emotionala
