Am cu adictiile o poveste. Prin nu știu ce miracol, nici nicotina, nici alcoolul, care sunt amândouă foarte adictive, nu mi-au provocat adicție. Și zău, m-am cam jucat în pielea goală pe lângă… cum e vorba aceea trivială, dar directă. Sa o luam cu fumatul. Eu pot sa fumez un pachet in 5 ore și să nu mai fumez de a doua zi, ani întregi. Am făcut așa mereu, in asta am susținut mereu că nu sunt fumătoare, că nu am adicție. Toată lumea spunea de-a lungul anilor, lasă că o să vezi, te va prinde. Ei aș! Recent, am fumat constant. Întâi în octombrie, că eram in vacanta la Veliko Tarnovo. Apoi acasă, că m-a lovit realitatea in cap, am inceput sa locuiesc mai mult prin clinici și spitale, și nu am găsit alta cale de evacuare stres. Deja alcoolul era out de peste un an (din octombrie 2023), și din fericire oricum la mine alcoolul nu a fost niciodată pentru calmare stres. Alcool beam doar la bucurie sau neutră, la supărare nu intra (din fericire, cred). Una peste alta, din octombrie am fumat mereu. Dar am avut perioade în viața mea când fumam, și apoi de a doua zi, iar nu fumam Vineri seara vorbeam cu un prieten bun care începe să îmi spună de spray cu nicotină. Mai stai că nu am adicție la nicotina. Nu, nici la gest, mă enervează să țin cățelul de lesa, telefonul, poșetă, țigară. Mă enervează să țin volanul, țigara.
Nu îmi place nici mirosul. Fumez de aiurea, mă prostesc. Nu suport sa fumez in casa. Nu simt nevoia sa fumez dimineața.

El nu, ca nu, că sigur am adicție. Și să iau cu spray. Bai, ești nebun, de ce sa dau bani pe spray. Nu am de ce, mă las oricând, fara preaviz. Mi-a strecurat totusi o îndoiala, ca țin la el și zice chestii deștepte, și cam demult insistasem cu fumatul, zic: hait, o fi ca el, ia sa vedem. Mi-a strecurat o îndoiala in suflet, deși știam că nu era adicție inainte. Zic: o fi apărut. Am fumat ultima țigară din acel pachet vorbind cu el vineri seara, acum, 48 de ore după, nu am mai fumat deloc, am Mega la parter până la 0 deschis, am tot fost pe drumuri, ocazii sa cumpar țigări sau sa fumez au fost mii. Nu am niciun imbold, nicio dorința, nicio temere, nicio tremurare, niciun sevraj.

Concluzia: nu am adicție. Pot sa fumez sau sa nu fumez, depinde ce îmi doresc. Și asta instantaneu, nu peste 3 zile.

Cum ii spuneam și lui, e mai nasol de mine, adictiile mele nu sunt la substanțe concrete, cunoscute, la care ai un răspuns sau o stratagema, spray, etc. Ale mele sunt mai periculoase. Da, știu că sunt singulara, majoritatea oamenilor sucomba la adictiile substanțelor atât de adictive. Da’ eu am in capul meu o certitudine: că nici nu supraviețuiam atâtor drame daca mă învingeau adictiile. Sa luam numai anul 2000: mi-a murit tatăl, soțul (am rămas văduvă la 20 și ceva de ani) bunica, (care mă crescuse) am fost violata de 2 ori cu violență, in 2 tari diferite, una cu cuțitul la gât, una in lift prin strangulare carotida. Și am rezumat doar anul 2000. Viața mea pare pe alocuri un film exagerat, al unui scenarist prost care adaugă drame una peste alta. Unde sa mai încapă și adicții, că nu mai supraviețuiam. Mie viața mi-a dat greu, din prima, nu așa pe rând. Na, asa a fost sa fie, ca nu alegem, evident ca n-as fi ales asa ceva in viata mea.

Oricum, cu nicotina știam, și vad că se verifică în continuare. La alcool am avut o surpriza, mă așteptam să fie mai greu să îl suprim. In octombrie 2023 când m-am apucat de noul mod de viață, am crezut că va fi mai complicat de atât sa renunț la alcool. Nici vorbă. Am in casa încă bere cumpărata in septembrie 2023 ;)) am vin mult. Nu mă tentează.
Și la alcool a fost tot fără preaviz, instantaneu.
Dar da, la ocazii mai beau, că nu îmi propusesem abstinența, ci reducerea alcoolului din motive de silueta. Nu mă așteptam să fie așa ușor, plus minus am băut zilnic de când am debarcat în Franța la 18 ani. Că așa era situația, integrarea sociala trecea prin acel filtru cultural. Daca nu beai, efectiv erai eliminat Nu ca erai roman. Ci ca nu beai
ah, uit. As mai fi putut face adictii la joc in viata mea, cred ca foarte concret puteam fi interzisa de cazino, cum erau oamenii.

De asta m-am ferit sa joc vreodata bani, eu sunt din cei care si-ar fi pierdut si casa, si ce nu au 
de asta, simtind acest lucru, de mica am refuzat sa joc bani, fie si in joaca.
Pentru ca eu sunt din oamenii care joc 48 de ore fara sa dorm fara sa mananc. Eram asa impreuna cu Philippe, sotul meu care a decedat de la alcool. Eram jucatori inraiti. Din astia de nopti zile la rand. De asta eu mi-am interzis dintotdeauna sa joc bani. N-am jucat absolut niciodata bani. Ca na, stiam
Si acum ore intregi din viata mea sunt consacrate jocului. Fara bani, desigur