Ce poti sa ii spui cuiva care nu mai vrea cu adevarat sa traiasca? Si asta de multi ani? Nimic, in realitate nimic. Asa cum prietena mea cea mai buna, din copilarie prietena, deci care ma stie in toate cotloanele, a spus, cand am vorbit eu (n-as fi crezut vreodata, dar…) despre moarte: « Nu am ce sa iti spun, cum te cunosc, tu oricum o sa faci ce vrei. »

Deci nu, nu e nimic de spus, nimic care sa conteze real. Eu inteleg si punctul tau de vedere, il prea inteleg chiar. Si nu de azi de ieri, il inteleg de mult, dar poate am fost prea abstracta in scrisori. Am vrut sa fiu delicata, sa nu ranesc. Poate trebuia sa spun mai direct. Stiam despre boala. Nu chiar toate detaliile, dar stiam in mare. Ca asa s-a intamplat, sa stiu. Te inteleg, stiu ca pare absurd. Te inteleg cat de mult te poate intelege cineva care n-a fost bolnav. Dar eu inteleg multe. Inteleg si punctul tau de vedere, dorinta de a nu prelungi o viata despre care nu stii cum va fi ...