MĂRTURISIRE
am zburat din lut
în stele
n-am luat decât
vise rele
vise rele –
insomnii
magii ne-au uitat
copìi
nu-nţeleg şi tot nu
plâng
crugurile-n cer se
frâng
ochii-s plini de
praf de stele
acum joc doar între
iele
LUMEA
CEALALTĂ
ţi se va da ce n-ai
voit nicicând
ţi se va lua tot
ce-ai iubit tăcând
va fi o lume scrisă
doar pe faţă
va fi o lume
dreaptă – nu măreaţă
îi văd de-acum
statuile de pini
şi voci strămoaşe
zgârie-mi cu spini
nu amintiri – cât
dorul de sfinţenii
…pe-aici nu bate
niciun clopot de utrenii
nu-s munţi în lumea
care va să vină
ai parte doar de
ce-ai putut păstra
şi-ai apărat cu
sânge şi cu viaţa ta
dar cerul tău aici
e cer de tină…
…să n-aşteptaţi –
când trece-veţi ascuns pârâu
îmbrăţişarea-a ce
n-aţi văpăiat a grâu…
***
Adrian
Botez
