PENTRU CEI SINGURI ŞI
ÎNSTRĂINAŢI DE SĂRĂCIE
gândiţi-vă – acuma – -n Ajunul
de Crăciun
la cei ce nu-şi mai pot vorbi
graiul străbun:
săraci – străini – în noaptea
fără mâine
plecat-au s-aducă plozilor din
depărtări – o pâine
pe ce coclauri? – nu mai ştiu
nici ei cum să cunoască
în Babilonul ce tot i-a
scufundat...
icoana Maicii Domnului o au
„palmat”
şi-n suflet – ruga-n sfântă
limbă părintească...
în gaura de şoareci – ce li-e
casă
şi-n întunericul plătit cu prea
mulţi bani
mai au curajul – unii – să
şoptească
o colinduţă vie – de când aveau
cinci ani...
...gândiţi-vă – acum – de
sărbătoare
că-n ţară – pe Sfânt Prunc -
vestiţi în gura mare!
...şi nu vă-mpuşcă – nu vă
toarnă în ciment
islamizaţii Occidentului
dement...
***
ARTA
BANALULUI
tot şovăim prin
lumea-ntunecată
bănănăind pe drumuri
cunoscute
de-am dispărea – nu este
judecată
iar de-am rămâne -
nu se-observ volute...
e-un aer de lehamite şi
vrajă
la Cer de mult nu se mai pune
strajă
şi – bucuroşi – ne azvârlim singuri în
mreajă
cu sufletul scobit – un golf de
plajă...
nimic nu-i neceasar ori
important:
să fie cât mai liniştit şi mai
pedant
nimicul fie – el însuşi - ghid
constant
spre dispariţia supremă: spre
neant...
...aşa ne-am calicit de-o
veşnicie
şi dispărem – hârtii la
primărie...
Adrian Botez
