SONET AL BIETULUI
POET
mult te-ai zbuciumat – mult
te-ai frământat
lumea asta toată ţi-a fost un
oftat
duhuri te-au mânat – vis te-a
sugrumat
ai ajuns acuma la capăt
de-olat
şi nimica-n viaţă n-ai
agonisit
lacrima-n Hristosu-ţi – rouă s-a
oprit
scris-ai rugăciune şi potir de
floare:
amândouă scrisuri – sânge de
răcoare
ca izvor bătut-ai stânci şi
pietre-n noapte
doar pe Maica Sfântă o auzi în
şoapte
te-a albit pe culme traiul cu
zadar
ai ars multe candeli – câte
oare-n har?
...ai ajuns la ceruri – nodu-n
gât se pună:
nu mai ai lăută – nu mai ai nici
strună...
***
NE-CAPODOPERA
LUI DUMNEZEU
Mărite Doamne – capodopera Ta-s
munţii
pădurile – păsările şi
florile
şi-n toată noaptea –
privighetorile:
aceştia-Ţi ajung – nesmintit –
dimineaţa - în dreptul frunţii
nu omul – făptură târzie
şi-obraznică
ne-darnică -
şi cu înfăptuirile Tale - groaznică
sanchìu – fudul degeaba şi mereu
pus pe harţă
făptură de ceaţă – ce nimic -
niciodată - nu-nvaţă
arătare – ce-o scăpaşi din
poalele Tale de cer – într-o marţă...
...şi numai o clipă devine senin
– când îi şopteşti
că de mult s-a-nserat – că el
nu-i şi Tu eşti
îi şopteşti – chiar lui – la
urechea de-ncăpăţânare:
bine-i ca toată făptura din
ceas - să se fi liniştit – acum - la
culcare...
...dar Tu ştii dinainte: omu-i
mic la suflet – doar la prostie e mare...
***
DRUMUL SPRE
EMAUS
„pe drumul de tristeţe –
gând şi umilinţă
pe drum de moarte şi de
ne-ndurare
aflarăm – din văzduh –
Lumina-spre-Fiinţă
văzurăm Pâinea cum se
frânge spre mirare
nu întrebăm – năuci – de
Casă – ci noi credem
ceruri de veste se deschid
spre noi parfumuri
ce ard acolo ca-ntr-o
vatră – iar noi şedem
privind minunea: Focul
lămurit din fumuri”...
...o – fluturii-n iubire să-mi
scrie un alt trup
iar stele văpăieze-mpreunări de
gânduri
contururile se topească în roìri
de stup
prin Lacrima-Cleştar să piară-n
suflet tânguri...
...şopteşte-mi – Criste – stih
de şfichi – ca să tresar
Drum fie-mi nu spre tulburi
somnuri – ci spre Har!
***
Adrian Botez
