ÎN FIECARE DINTRE NOI
CREŞTE-UN COPAC
în fiecare dintre noi creşte-un
copac
şi drept prin mijlocul fiinţei
ei se-nalţă
din ramuri semne fac tăriei –
şi-apoi tac
lumini de sus se scriu pe frunze
şi le-nvaţă
loviţi de toamnă – strigă
primăvară
şi nu există moarte-n duh de
seve
în nevăzut – învârt roată
solară
la nesfârşit se-amână-adami şi
eve
nesângeraţi în răstigniri
şi-amurguri
aceşti copaci plutesc mai sus de
burguri
mai sus de faptele chircite în
nerost
mai sus de gânduri – vise – de
ce-a fost...
...aceşti copaci plutesc – de
fapt – în rai:
prin ei – abia – noi suntem
veşnici crai...
***
PĂDURILOR
pădurilor – voi - armonizatelor
de
muzica silfilor – ondinelor
şi
salamandrelor –
nimeni
nu se mai gândeşte
la
voi – decât ca la
rentabilă
cherestea
pădurilor – vrăjită
muzica
voastră – nimeni n-o
mai
aude – nimeni n-o
mai
vrea
pădurilor – de o vreme-ncoace –
fără de
soroace -
cad
stea după
stea – stea
lângă
stea - şuvoaie
de
nea...
***
Adrian Botez
