RUGĂCIUNE
de când aşteaptă
ţara asta crai?
de când s-au năruit
şi nai – şi rai?
durerea-aici îi
fără de-alinare
…că tot aştepţi –
mai arde-o lumânare…
se va ivi – iarăşi
– pe munţi – o floare?
fi-va în Neam un
mugur de scăpare?
de când
rugăm - uitat-am rugăciunea
iar în grădini
rânjeşte spurcăciunea
o – Doamne Hriste –
nu uita un Neam
ce-a fost el drept
– dar uşuratic cam…
iertare dă-i – fă-l
iarăşi strajă Ţie
întemeiază – iar –
aici – Împărăţie…
…strămoşii vin la
rugăciune – toţi – cu Neam:
ocean de lumânări
s-aprind – la rai – în geam…!
***
DORINŢĂ DE
DIMINEAŢĂ
pompându-şiritmul
cântului sălbatic
păsările din copac
nu ostenesc:
e-atât de
dimineaţă-n cer acvatic
iar eu învăţ să nu
mă plictisesc
aş scrie-n stihuri
mii de evanghelii
dacă oratoria lor
ar fi pe rând:
dar păsările cântă
întru arhanghèlii
iar nu pentru-un
pârlit de “unde-când”
păcat că soarele va
răsări
iar simfonia s-a
zburătăci:
aş vrea o purure
mahmură dimineaţă
nu-nceapă raza-a
fire precupeaţă…
…prea i-am lăsat
tiranică putere Lui
însfioşând umil
lăuta stihului…
***
Adrian
Botez
