CATRENE DE
NOAPTE
hulubul hărţuit de
noapte
s-a tras la cuibul
lui de şoapte
iar din răşini de
luni rănite
răsună glasuri
răstignite
spălaţi cu raze bal
de cer
prinţii dansează
dar tot pier
e un măcel de
armonie
a fi nu vreau ce
spui să fie
vreau cântec – stih
şi voie bună
să sting feştile de
minciună
prin stih senin –
prin cânt de strune
s-aduc lumina iar
în lume
jos măşti penibile
– de glod!
rege de roade –
crai şi Plod
lor – magii mistici
de norod
să ne rugăm - în
sfânt exod!
***
PRIMĂVARĂ
CURVARĂ
iar e-n ceruri
vuiet – sfadă:
mugurii plâng sub
zăpadă
umiliţi de-o
primăvară
şi parşivă şi
curvară
ce-au avut-o-n
Smârcul Nopţii
derbedeii –
mateloţii
cuţitarii -
ostrogoţii
vânt – copaci –
ninsori şi stei
se taie toţi între
ei
păsările – sub
pământ
cârtiţe-s cu
legământ
dibuind s-omoare-un
sfânt
mumelor –
huidumelor
vădiţi-vă
lumilor
scăpăraţi din cer
şi munţi
să s-aprindă peste
frunţi
lumânări de
înviere
nu lăsaţi ochi de
muiere
să spurce
comorile
şi să-ngroape
florile
nu lăsaţi
urdorilor
miroasele
zorilor
nu răbdaţi –
pe-auguştii nori
iarăşi – găinaţi de
ciori!
***
STRĂINUL
molcom pluteşte pe
uliţi
nu ia sama nici la
suliţi:
fir de rază –
prizărit
pălmile i s-au
trudit
au muncit de s-au
străpuns
frate cu mine-a
ajuns
furtuna acu-i
trecută
arătarea e tot
mută
mută e - dar
grijulie:
vede smulsă-o
păpădie
iar îi pune
temelie
frânte flori – el
le îndeamnă
doamne le face
de-nseamnă
drege fluire de
crini
să ai pe un' să
suspini
domoleşte vânturi –
spini
arde duh şi stinge
vini…
pui de vrăbii –
prăpădiţi
îi înalţă-n cuiburi
– prinţi
trist străinul tot
munceşte
nu slăbeşte – nu
grăbeşte
ci grădina
resfinţeşte
…gură-cască vin şi
pleacă
(suflet sec şi
minte seacă)…
…un copil numai –
firav
din gură frumos
zugrav
a vădit chipul
minunii
tăinuieşte cu
străbunii:
ei îi spun despre
hoinar
că e Calfă de
Tâmplar -
drege tot ce s-a
stricat
uluiţi îşi ţine-n
sfat:
unde lumii frângi
ţâţâna
îndeasă stele şi
luna…
soare nu-i încă
deplin:
din orbite smulge
spin!
…inorogii
fojgăiesc
albi şi sfinţi de
neam crăiesc
iar când treaba s-a
gătat
se întorc la noi în
sat
şi se face-atunci
un ger…:
vedèm rateşul din
cer!
străinul e vornic
mare
la rateşul de
altare:
împarte cunùni –
stihàre
dezleagă cânt şi
cuvânt:
i-a schimbat şi
legământ
morţii scoase din
pământ…
…nouă lege şi nou
scut:
nu zăbovì – Duh –
în lut!
***
Adrian Botez
