SILEŞTE-TE SĂ
TRĂIEŞTI
sileşte-te
să
trăieşti – ca să-i faci în
ciudă
hulubului de pe casă ori
din
copac – care
cântă – cu foc şi văpaie – încă
din
zori
nu-i pasă nimănui
de
tine – cum nu-i pasă ce-ai făcut
cu
părul ce ţi l-ai bărbierit – de
pe
faţă
ia soarele aşa cum este –
altminteri
el tot acolo va răsări –
mereu
peste cadavrul tău – cu formă
tot mai
stinsă – cadavrul tău furat
din
veşnicia-nvinsă – cadavru
de
fraier – şi de lumină pângărită
şi
stinsă.
Adrian Botez
