TOAMNA – ÎN RITM DE
VALS
în ritm de vals – rotind
văzduhu-n vrăji
cad ploi de sateliţi
îngălbeniţi:
frunzele – tot mai distilate
străji
palat-copacii-i părăsesc –
zbârciţi
o – nu sunt frunze – duhuri sunt
de oaze
cu tifla dând – înscriu în aer
fraze
s-aştern ocean de galben peste
drumuri
din superbia lumii au rămas doar
fumuri
iar eu – califul – iau pocal de
raze
şi beau dintr-însul muzici şi
extaze
eu nu mai ştiu furtuni – ci
numai rai
prin umbra-mi trec nălucile de
cai...
...între atâtea turnuri şi
comori
ţi-e lene să trăieşti – dar şi
să mori...
***
TOAMNA ÎN
PĂDURE
vii cu dar împărătesc şi cu
odoare
vii cu sfântul aur al măririi din
Culoare
vii cu Crist - Frumosul
care doare
precum cântul îngerilor sus – în
rai
cari spre Duh aprinde orice
strai
păsările-îngeri – toate – de
pe-aici
dăruiescu-ne pân' şi-ultima
suflare
pitulate-n ramuri – gătite-n
stihare...
...şi privim – înfriguraţi şi tot mai
mici
spre comorile ascunse-adânc în
soare...
m-a lovit în inimă lumina – la
hotar
m-a lovit cu dorul
străvederii
dispărea-voi – mistic – l-al
pădurii-altar
când bătea-va-n ceruri ceasul
serii...
...şi voi lua cu mine – mărturii de
har
în Călătoria Mare – stihuri stârnind
jar...
***
Adrian Botez
