TOATE REGISTRELE SUNT LA
EL
toate registrele sunt la El:
poate
să mă
şteargă
definitiv – ca şi cum nu m-aş
fi
născut – n-aş
fi
apărut vreodată – cumva -
pe
undeva - sau
poate
să m-adauge – aşa – doar
de-o
fantezie: „şi
eu
pe-acolo”...
...am încetat – de mult – deci –
să-mi
mai fac griji
cu
rugăciunile: eu
le
spun – eu
le-aud –
care-i
farmecul?
ia şi
dă – dă şi ia – după chef
şi
ureche: nu e rău – nu
e
bun – măcar
nu-L
„răzgâià-tămâià” –
măcar
nu te umili
degeaba: pe-aici s-a cam
terminat
treaba
m-am plictisit – mi
s-a
urât cu toate eternităţile -
şi
cu toţi ştabii
ăştia
celeşti...
oricum – El – din veci în
veci
face totul cum îi trăsneşte Lui
prin
cap: ghiveci
marioneta –
niciodată
nu-i
întrebată
recunosc – nu-s pios – şi cred
că
înţelegeţi de ce nici
măcar
radios: de-altminteri – dacă
n-ar fi
aşa cum este - ar fi
chiar
caraghios...
***
HRISTOASE –
VEŞMÂNTAT ÎN PATRIA ŞI-N ZAUA DREPTĂŢII
de ce să trăieşti
şi să mori cu spaima-n suflet – mereu
că-ţi vor răpi
Patria – numele tău – numele meu?
de ce să trăieşti
şi să mori o viaţă – mereu tremurând
că pân' şi
privighetoarea minunii-o să tacă-n curând
că nici ciocârlia
cerească nu va reveni pe pământ?
unde sunt diavolii
– cine sunt diavolii care mă chinuiesc
ce-mi vor Patria
oarbă – şi-mbrâncită în groapa de vânt?
unde sunt diavolii
– cine sunt diavolii care mă prigonesc
ce-mi osândesc
flori şi păsări să intre-n mormânt?
unde sunt diavolii
– cine sunt diavolii care mă canonesc
martirii -
strămoşii să-i lepăd şi să nu-i mai cinstesc
care vor Lira
Patriei s-amuţească şi-o frâng
şi-mi iau vatra –
nu-mi dau nici odaie – în voie să plâng?
unde sunt diavolii
– cine sunt diavolii care - pe treizeci
de-arginţi
îndeamnu-ne azi
pân' şi sugacii să-şi muşte cu dinţi
şi fraţii –
părinţii – strămoşii sfinţi din morminţi:
să dea raportul
despre tot ce-ocroteşte Hristos
duşmanul lor cel
dintâi şi cel mai periculos?
spuneţi-mi degrabă
– degrab' să-i supun şi zdrobesc
ca-n veci de toate
Sfinte-ale Neamului să-mi amintesc
spuneţi-mi degrabă
– degrab' să-i supun şi zdrobesc
să rămân cu Grădina
– cu Patria - cu tot ce iubesc!
Hristoase –
veşmântat în Patria şi-n Zaua Dreptăţii
cu moarte calcă
moartea – năpasta Neamului Cetăţii!
***
SINGUR SĂ FII –
DAR SĂ NU-NNEBUNEŞTI
singur să fii – dar
să nu-nnebuneşti
în tine – mereu –
alte lumi zugrăveşti:
de-arta dragostei
să fii mai presus
schimbat să te laşi
în Eroul Iisus
iubeşte pe liră –
fulgeră-ţi biciul
nimicnicia –
trădarea şi viciul
ucide-le-n vârful
de spadă arzândă:
în braţe tu strânge
şi arta flămândă
şi-astrala sibìlă –
în veci delirândă…
…iubeşte şi cântă –
iubeşte şi luptă
ţâţâna-astei lumi
degrab' s-o văd ruptă
deschide ferestrele
– larg – spre Lumină
Grădina de Crini
răstigneşte-o senină:
Crin-Hristosul –
de-atât cântec – suspină!
***
Adrian
Botez
