Satan la cruce

Nu cred că există femei, și iată că și bărbați!, care să nu fi fost victime ale presiunilor și fenomenelor vizate de proiectul #metoo ce acoperă zilele acestea România, Estul, Europa, mapamondul, cu dezvăluiri, dezbateri, interogații. Puțini, însă, recunosc că problema există și că reprezintă un declic psihologic ce ne face fragili și neajutorați în fața abuzului.

In cartierul meu, trăia un venerabil preot, foarte carismatic și lăudat în media. Familia mea îl stima, de mai multe decenii. Copiii și nepotii săi au fost colegi cu mine și, respectiv, cu fiica mea.

Când mama s-a îmbolnăvit de cancer, suferind îngrozitor, Părintele venea periodic, atunci când era invitat, ca să desfășoare serviciul religios pentru bolnavi, pentru a-i ușura suferința. Tot el I-a dat mamei și ultima împărtășanie, înainte de a se ridica la cer. Dar la nici două săptămâni după această tragedie, pe când eu însămi îi incredințam durerea atroce de copil ce tocmai își pierduse mama, Părintele s-a repezit la mine indecent și mi-a ținut o „predică” invitațională în toată regula care să mă convingă că toți suntem păcătoși și că, devreme ce și Dumnezeu, chipurile, iubește ce-i frumos, cum s-ar putea abține el, Popa?

Simpla evocare a acestei scene ce a avut loc acum 19 ani mă face să vărs. Preoții de această factură lovesc în imaginea cultului și distrug relațiile preot-credincios. Deși comportamentul bătrânului preot era știut, Biserica îl lăuda ca pe un înțelept părinte despătimit și onorabil. Adăugând, laudativ, că „ii cam plăceau femeile, dar pe niciuna n-a omorât-o”. Desigur, într-o lume misogină, e inutil să critici astfel de cazuri. In apărarea lor, sar haite de o violență psihologică ce nu are nimic de a face cu multcreditata bunătate și iubire creștinească.

Din categoria:Catedrala rătăcirii neamului, Gânduri incomode, Privirea piezișă Tagged: Angela Furtună