12. Inelul lui Carol cel Mare

Carol cel Mare, împăratul frâncilor, s-a îndrăgostit la vremea bătrâneţii de o fecioară din neamul allemanilor. Nobilii de la curte au băgat de seamă cu îngrijorare că suveranul lor, ameţit focul dragostei şi ignorându-şi demnitatea rangului, a început să neglijeze treburile împărăţiei. Când tânăra, în mod neaşteptat, muri, curtenii au oftat de uşurare, dar s-au pripit căci pasiunea împăratului n-a pierit odată cu obiectul dragostei sale. Carol cel Mare a poruncit ca trupul fetei să fie îmbălsămat, după care l-a aşezat într-o odaie în preajma căreia se ţinea mai tot timpul.

Episcopul Turpin, oripilat de pasiunea macabră a împăratului, a bănuit că la mijloc trebuia să fie o vrăjitorie şi a insistat să cerceteze trupul moartei. Bănuiala lui s-a adeverit: sub limba tinerei a fost găsit un inel de preţ. La scurtă vreme după ce inelul a ajuns în mîinile episcopului, Carol cel Mare…