România ridică-te

Sunt mulţi! E generaţia celor care umblă din poartă-n poartă cu un CV în mână, generaţia celor condamnaţi să lucreze pe foarte puțini bani la tot felul de call-center sau la agenţii de vânzare fără cumpărători, încercând să plaseze aspiratoare sau medicamente.

Majoritatea tineri, s-au născut în preajma Revoluţiei, au învăţat de mici să-şi lipească tenişii cu superglue şi să-şi drămuiască merele. Au priceput repede că nu sunt bani de cărţi de poveşti, că jucăriile le primesc doar de Crăciun, că nu trebuie să ceară nimic părinţilor pentru că, simplu, ei n-au de unde le da acel nimic. Au studii superioare, majoritatea s-a pregătit bine, dar au aflat că nu contează notele bune, ci pilele. Că dacă unii dau “dreptul” intră pe un post de muncă râvnit şi că diploma lor nu face doi bani. Au auzit părinţii cum se vaită de sărăcie dintotdeauna, şi-au văzut bunicii murind în spitale distruse de neglijenţă şi corupţie. Au aflat că voturile se vând şi se cumpără, că prietenii care au plecat în afara ţării spală vase prin restaurante, dar câştigă de 5 ori mai mult ca ei.

Mai suntem şi noi, ceilalţi, mai puţin tineri, care am trăit de azi pe mâine, luptând să supravieţuim într-o Românie bolnavă. Oameni de o anumită vârstă care au dat mereu câte ceva cuiva de care depindea rezolvarea unei probleme. Au dat pentru că n-au avut încotro, nu se desluşeau firele dacă nu şpăguiau. C-aşa era sistemul.