Turma condusă de tătuc

Când țările din jurul nostru alegeau să schimbe ordinea și își desemnau conducători dintre cei care fuseseră întemnițați (Vaclav Havel în Cehoslovacia sau Lech Walesa în Polonia), noi, românii, în proporție de 85% am tras tot pentru Moscova, cu un ilustru reprezentant al său.

Pe urmă am cerut și de la Iliescu și de la Constantinescu, și de la Băsescu și de la Iohannis același lucru: să pună biciul pe orice, pe armată, pe poliție, pe muncitori, pe popor în genere. De ce? Pentru că nouă ne lipsește „tătucul“ cu biciul său! Până nu ieșim din această mentalitate de popor care are nevoie neapărat de un tătuc vizionar și luminat, care „știe el de ce ne duce unde ne duce“ nu ne putem mântui.