Despre starea învățământului românesc

Am cunoscut pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de ani in urmă. Am stat cu el de vorbă despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sarbu și Art Nouveau. Citise imens. Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrânel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice și Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temniță grea după 1950.

Când universitățile românești vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenților de liceu din vremea lui Dej, de talia pușcăriașilor din vremea lui Groza, fiți amabili și treziți-mă. Problema universitatilor din Romania nu e s...