Omul nou (2)

Cred că, spre deosebire de ’47, acum există masa critică visată de comuniști; abia acum, după ce o parte bună din ţara asta a murit înfruntând comunismul. N-a visat Ceauşescu Nicolae că epoca omului nou e atât de aproape, niciun activist comunist de pe vremuri n-ar fi riscat un pariu – nici măcar Ion Iliescu, de obicei optimist de felul lui. E de ajuns să nu investeşti în educaţia unei generaţii, nu mai mult – şi istoria devine o mahmureală. Cu prezentul ferfeniţă, ne retragem deci în Bucegi – bere sau munți, nu contează – îmbătați de energiile lui Zamolxe, cel interzis de americani, de masonii de la Bruxelles şi de Soros, las’ că ştim noi.

Descoperim măcar o dată pe lună chipul lui Arsenie Boca într-un cartof, ştim pe de rost cine, când şi de ce vrea să ne transforme în colonie, varză, mânz, viezure, Doamne ocroteşte-i pe români – între timp, miniștrii care nu