Un text scris în 1906, dar valabil și astăzi
În tinerețea sa, marele critic i-a cerut odată sfatul lui Caragiale, în legătură cu „angajare” publică. Răspunsul dramaturgului: „Ascultă-mă pe mine. Eşti tînăr şi voinic şi curat: lasă-i pe contimpurani să-şi dea meciuri de nataţiune în mocirla putridă care se numeşte publicitatea actuală românească – sport de imundiţie; tu rămîi curat, voinic şi tînăr pe mal şi, fiindcă ai o catedră acuma, îndreaptă-ţi privirile către cei viitori, în cari ne rămîne s-avem toată speranţa. Vezi-ţi, cu iubirea de adevăr ce ţi-o cunosc, de catedra ta. De la înălţimea ei, caută a scăpa cît poţi tineretul de rătăcirea în care sistematic îl ţine nenorocita noastră şcoală – criminala instituţie de stat! Speră, nu înceta un moment a spera, că osîrdia ta cinstită va ajunge răsplătită odinioară cu o fericită recoltă.”
Din categoria: