Șapte cuvinte despre Miorița
- Spiritul profund al baladei a dus la modificarea expresiei „să moară capra vecinului“, cu ceva mai aprig și mai în spiritul baladei, și anume „să moară vecinul ca să-i iau capra“. Indiferent cine este vecinul. În societatea noastră, comparația socială s-a depărtat total de meritocrație.
- Invidia e asociată cu recunoașterea meritelor ciobanului moldovean –, criteriile comparației nu se mai găsesc astăzi în fundamentele tradiționale morale. Dacă un primar iese din pușcărie ca să depună jurămînt, el fiind ales de oameni, deși penal, ce putem spune despre spiritul moral?
- „fatalismul mioritic“ sună frumos, are o conotație filozofică, dar corect este „nepăsare“, căci acolo ne duc zicalele („Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!“). Poporul român nu are reflexe de schimbare și dacă o acceptă o face prin mecanisme de imitație, nu din convingere.
- Hoția este valorizată pozitiv, „a te descurca“ nu precizează cum. Sîntem deci și ipocriți. Să nu uităm „Cățeluș cu părul creț, / Fură rața din coteț” și alte poezii asemănătoare, învățate de generații întregi de școlari. Toți politicienii, după ei, au procese politice, nu penale.
- Narcisismul necontrolat, supraevaluarea. Discursurile în limbi străine ale Liei Olguța Vasilescu (și cele ale lui Emil Constantinescu, citate de Andrei Pleșu) exprimă elogiul mediocrității.
- Invidia este pusă pe seama sorții. Soarta este exterioară individului, nu te poți pune cu ea. Individul nu este co-autor la viața lui, el nu participă, nu are nici un rol, decît cel de așteptare. La școală, se insistă pe soarta noastră ca fiind consecința altora, turcii, rușii ne-au furat, ne-au sărăcit etc.
- Când se predă Miorița la școală, nu se vorbește despre invidie sau pasivitate, ci despre dușmanii externi – vezi „Nu ne vindem țara!“ –, trecîndu-se sub tăcere dușmănia internă și lipsa de coeziune socială.
Din categoria:1. În lumea cărţilor, Gânduri incomode, Mentalităţi, Privirea piezișă Tagged: Aurora Liiceanu, miorița, Olguța Vasilescu
