(din volumul Baricadele III)

* Să crezi că merge şi aşa, cu jumătate de măsură, cu chiul, cu şcoală făcută pe copiat, cu pile, cu relaţii, cu şpagă, cu prietenii, cu fentarea, cu fentarea regulilor pentru un om care chiar merită, ce naiba! Poate fi vorba despre şcoală, serviciu, viaţa de familie sau viaţa socială. Românul vrea să rezolve orice cu cât mai puţin efort, că doar şi-a făcut deja reputaţia de om harnic şi muncitor, de cetăţean global care le ştie pe toate. Pilele şi şpaga sunt instrumentele naturale care i se cuvin, un merit al norocului de a se fi născut descurcăreţ.

* Frica s-a diluat, dar masele şi-au păstrat laşităţile, continuă să fie cea mai citată şi mai nocivă propoziţie care se poate construi în română. Fără să fie obligat, românul alege telenovela, emisiunea proastă de divertisment, coperta revistelor care vând spectacol şi dramă. Învins de gunoiul tocmai de el construit, românul creează scuze şi crize. El aşteaptă ca o altă criză să îi creeze condiţiile potrivite pentru schimbare, dar criza cu care ar trebui să înceapă e cea a psihologiei sale de învins.