În ziua de 19 iunie a anului 2013,
Alexandru Mușina a plecat dintre noi.
Poet important al generației optzeciste, poezia lui Alexandru
Mușina și-a lăsat din plin amprenta în poezia tânără actuală.
Există, până în prezent, din câte cunosc, trei antologii din opera
sa poetică: prima (Poeme alese.
1975-2000) a apărut la Editura Aula din Brașov,
editură condusă chiar de Alexandru Mușina; cea de a doua a apărut
la Editura Tracus Arte (Opera
poetică, 2 vol., ediție alcătuită de Cristina
Vasilică, 2015), cu o prefață de Caius Dobrescu; cea de a treia a
apărut la Editura Cartier, în 2016 (Regele
dimineții. Poeme alese de Radu Vancu). Textul pe
care Literomania îl publică în numărul 24 despre poezia lui
Alexandru Mușina are la bază un text apărut în revista
Astra, în 2008. (R.P.)
este unul dintre puținii poeți români (post)moderni a
cărui viziune poetică e dublată de un acut simț teoretic al
poeziei. Născut în 1954, este unul dintre capii generației
optzeciste, critici precum Al. Cistelecan considerându-l, fără doar
și poate, un clasic al optzecismului. Spirit contestatar, însă,
Mușina a demisionat din această generație etichetată de critica
literară, aproape fără excepție, drept postmodernă. „Problema
postmodernismului românesc îmi apare, astfel, ca tipic
post-mioritică: o existență literară după ce ai încetat să mai fii
viu ca scriitor” (
Alexandru Mușina a debutat în 1982, în
volumul colectiv Cinci (Ed.
Litera, București), alături de Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdan
Ghiu, Ion Bogdan Lefter. Debutul individual are loc în 1984, anul
apariției volumului Strada Castelului
104. Deși prezent în
Cinci, poemul
Budila-Expressnu a fost inclus în
Strada Castelului 104. De asemenea, tot
din cauza ochiului vigilent al cenzurii comuniste, din cele opt
poeme din ciclul Experiențe au
fost publicate doar două.
Budila-Express(poemul mușinian prin
definiție), ca și cele șase poeme din ciclul
Experiențe își vor găsi locul, în cele
din urmă, în volumul din 1992 Lucrurile pe care
le-am văzut (1979-1986), apărut la Cartea
Românească. Experimentele poetice ale lui Alexandru Mușina vor
continua după 1990 în volumele Aleea Mimozei nr.
3 (1993), Tomografia și alte
explorări (1994), Tea
(1997), Personnae(2001),
Și animalele sunt oameni! (2002),
Hinterland (2003). În revista
brașoveană Astra, în 1981, Mușina
publică eseul Poezia cotidianului,
iar în 1982, tot în Astra,
eseul Noul antropocentrism.
Teoreticianul, iată, a debutat înaintea
poetului!
Continuarea textului aici, în Literomania nr. 24
