Da, dragilor, dacă Raiul există, cu siguranţă eu
am văzut o parte a sa. Şi nici nu e foarte departe de casă, dacă
plec acum (aah, ce aş mai pleca) în patru ore şi jumătate am
ajuns.
În mini-vacanţa de Sf. Maria, am zis să fiu
originală şi am propus băieţilor mei să mergem în sudul ţării, la
Dunăre. M-am uitat pe hartă şi am pus degetul pe Drobeta Turnu
Severin.
Ce mi-am zis, toată lumea pleacă la munte, la mare
şi în Grecia. Ce credeţi, dragii mei? Două zile am căutat cazare,
aveau totul ocupat de câteva luni. Cu harta în braţe, am început să
ne plimbăm în sus şi în jos. Am ajuns la Şviniţa şi...niciun
rezultat. (Şviniţa - de vizitat). Am găsit într-un târziu, într-o
pensiune în Drobeta. Nimic interesant, deoarece în Drobeta n-am
stat decât cât am dormit.
Dar, să vă spun de Raiul meu. Într-o seară, pe
când dădeam noi telefoane, (patru oameni au cătat un loc de dormit
timp de două zile) chiar într-o noapte aş putea spune, că era
trecut de 22.00, la unul dintre apeluri răspunde o voce de bărbat.
Bărbatu-meu începe povestea, că ştiţi, că am vrea, că pentru trei
zile, că acum ne-am hotărât. Cum nu avea camere libere, au stabilit
ei că se aud a doua zi, că poate-poate află de ceva liber. Mă rog.
N-am fost prea atentă, eram ocupată cu plimbatul pe hartă. Nu numai
că s-au auzit a doua zi (între timp, pe la 7 dimineaţa prietenul
nostru călător găsise ceva, pensiunea despre care vă ziceam, din
Drobeta), dar ne-a invitat la Orşova, la o plimbare pe Dunăre. Iată
că aveam deja şi ceva în program. Am ajuns la Drobeta, ne-am
aruncat bagajele în camere, am mâncat ceva şi am
plecat.
Ei bine, despre Orşova este vorba, o localitate
situată pe malul lacului de acumulare Porţile de Fier, în zona de
vărsare a râului Cerna în Dunăre. Ştiţi cum este... oraşul, ca un
oraş. Lume multă, se sărbătoreau ziua oraşului, a Marinei şi Sf.
Maria. Muzică, dans, grătare şi voie bună.
Dar, Dunărea... Am zis: pe mine mă lasaţi aici, în
mijloc, şi veniţi şi mă luaţi mai la toamnă. Îmi pare rău că nu am
filmat călătoria, care durează în jur de o oră, fiind vreo 40 de km
dus-întors. Gasiţi filmuleţe pe net şi vă las nişte poze, dar vă
recomand să mergeţi şi să faceţi plimbarea
asta.
Înaintea fotografiilor vreau să îi mulţumesc lui
Bogdan pentru timpul pe care l-a petrecut cu noi, pentru sfaturile
sale care ne-au facut vacanţa frumoasă şi datorită căruia, cu
siguranţă, vom reveni cu drag la Orşova.
În concluzie, dacă sunteţi călători şi vreţi să
vizitaţi Raiul,
- sunaţi pentru rezervare (din timp) la Casa de
Vacanţa Ioana,
- ascultaţi sfaturile gazdei,
- mergeţi şi simţiţi-vă bine.
Şi dacă tot ajungeţi acolo, trageţi o fugă şi la
fraţii sârbi. Noi aşa am făcut, am avut o zi minunată, am mâncat
bine (şi pljeskavica şi cârnaţi şi îngheţată), am băut bine (bere
şi cafea sârbească) şi ne-am simţit excelent. Mai jos găsiţi şi
fotografii din Serbia, Donji Milanovac şi Lempinski
Vir.