Amantele lui Jelinek prezintă poveștile a două fete simple, de la țară: Brigitte și Paula, una lucrătoare la o croitorie, iar cealaltă își dorește să devină cineva cu bani, râvnind astfel la un soț cu bani care să o scape de sărăcie. Amândouă au visuri, și tot amândouă știu că ele se pot îndeplini doar dacă vor cunoaște doi bărbați. Astfel, prima începe ușor, ușor să agațe un electrician de la fabrică și făcând toate demersurile pentru a-i deveni soție.

Cele două fete, foarte puțin dezvoltate în gândire, se folosesc de minciuni, una dintre ele fiind sarcinile false, lucru prin prisma căruia vor să obțină ce își doresc.

Romanul are o tentă destul de dură și o direcție ironică, dar în ciuda acestui fapt, se citește extrem de repede.

„Paula ar fi trebuit să știe totuși că nu poate obține nimic cu un obiect cum este corpul ei. Paula n-a mai învățat nimic, de după scurtele zile ale fecioriei sale.”

Cartea, pe care o puteți comanda de aici, primește o notă de trece. Rapiditatea cu care se succedă întâmplările, mi-au adus o bucurie aparte că am citit-o. Nu i-am înțeles prea bine titlul, nu l-am văzut potrivit, dar ceea ce îi dă culoare, este faptul că nu conține nimic voluptos.