Where words fail, music speaks. (H.C. Anderson)
Din punctul meu de vedere muzica este artă, iubire și
medicament pentru suflet! Indiferent cât de răi îmi e, de cât de
prost mă simt ori în câte mii de bucățele îmi este frântă inima,
muzica mă aduce pe linia de plutire.
De fiecare dată când norul gri al tristeții mă învăluie, mă
închid în camera mea, dau volumul boxelor la maxim, țopoi sau plâng
ca și cum de asta ar depinde viața mea! Ce să mai, mă bucur de o
adevărată ședință de terapie în confortul propriului cămin și fără
să îmi falimentez portofelul.
Este o experiență incredibilă, o senzație eliberatoare,
un moment de transă în care ești una cu sunetul, un soi de
terapie a cărei finalitate este vindecarea sufletului.
Muzica mi-a fost alături tot timpul, atât la bine, cât și la
greu. Cea mai importantă melodie a fost cea de la nunta mea, cel
mai drag cântec este acela de la prima întâlnire... dar poate cel
mai important este acela ce mi-a alinat prima dezamăgire în
dragoste.
Eram atât de îndrăgostită, cu mii de fluturași, speranțe și
nebunii adolescentine trecându-mi prin mintea naivă... încât atunci
când pasiunea s-a sfârșit am considerat că și viața mea s-a
sfârșit... Inima îmi plângea, sufletul mă durea, nu mai găseam
puterea de a mă da jos din pat și a îmi continua viața.
Au fost câteva zile de o tristețe mai neagră ca smoala,
momente de care îmi amintesc și acum cu o oarecare strângere de
inimă, zile întregi în care tot ce făceam era să mă uit pe pereți,
cu pătura trasă peste mine, cu draperiile grele acoperind
ferestrele...
O perioadă sumbră, tristă, ce e lăsat urme... răni în sufletul
meu și umbre ce mă însoțesc și astăzi.
Arătam oarecum a zombie, până într-o zi, când de la un
apartament din bloc am auzit câteva sunete, sunete ce mai apoi s-au
transformat în muzică, în versuri... în speranță!
Vecinii mei ascultau Higway to Hell, iar melodia asta m-a
făcut, cumva, nici eu nu știu cum, să ies din transa mea de
zobie.
M-am ridicat, am aruncat pătura, am tras perdelele de aproape
au sărit din gorniză, am deschis larg geamul și am aprins
calculatorul (pe vremea aceea nu aveam laptop, ci un calculator ca
o râșnită și două boxe micuțe, albe, ce însoțeau versurile bâzâind
din plin).
Am căutat Higway to Hell și Soldier Side și le-am pus pe
repeat o zi întreagă (spre disperarea părinților, vecinilor și a
pisicii).
Straniu sau nu, melodiile astea două, zdrăngănind din boxele
mele vechi și bâzâitoare, m-au pus pe picioare..., iar a doua zi
deja ieșeam din casă, îndreptându-mă spre liceu. Deși, îmi e greu
să mărturisesc, când m-am privit în oglindă după episodul zombie, a
trebuit să mă uit de două ori, căci nu mă recunoșteam.
După cum spuneam, unele lucruri lasă urme, iar cicatricile
sufletului se văd și pe chip. Muzica însă este medicament pentru
astfel de răni, panaceu și pansament și îți aduce acea anima sana
in corpore sano, la fel de imporantă ca mens sana in corpore
sano.
Muzica este un miracol, o adevărată magie pe portativ, aflată
sub nasul nostru, de care cred că profităm mult prea puțin. Ea a
fost creată pentru a ne simplifica viețile, pentru a ne ajuta și
elibera.
Muzica poate face bine, dar poate face și rău... depinde cine,
cum și ce fel o folosește. Învățatul poate deveni mai ușor, iubirea
mai blândă, durerea mai lină și fericirea mai colorată, doar
ciupind notele potrivite.
Vă dați astfel seama, cât de bine tratat ar fi sufletele
noastre dacă în fiecare cămin ar exista un sistem de boxe
Edifier!?
Cu un design modern, ce se pliază pe dorințele oricui, de o
eleganță desăvârșită și o calitate a sunetului
aproape dumnezeiască, nu aveți cum să nu vă îndrăgostiți
iremediabil și irevocabil de muzică.
Credeți-mă, dacă atunci când tristețea vă prinde în ghiarele-i
lungi, negre și ascuțite dați muzica la maxim, deschideți larg
fereastra și țopăiți ca și cum doar asta vă ține în viață, sufletul
o să vă mulțumească!
Și ce e mai important dacă nu un suflet fericit, plin de
energie, veselie și muzică bună!?
Aaaa, da, poate un sistem de boxe pe măsură, să fim siguri că
tratamentul este administrat 100% conform recomandărilor
medicului.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017, ediția de
toamnă.
