Ars Electronica a debutat în urmă cu 40 de ani, în anul 1979, având ca focus dezvoltarea și îmbinarea a trei elemente principale: artă – tehnologie – societate, fiind unul dintre cele mai mari evenimente de acest fel din lume.

Participarea echipei RO 063 Wafy la acest eveniment a fost un cadou, ca semn de apreciere pentru rezultatele obținute de către acești tineri și totodată, a avut drept scop ca ei să trăiască experiența unui festival de o asemenea amploare (mai ales, luându-se în considerare Festivalul Robotics Valley inițiat de echipa Wafy anul acesta) și să ia contact cu noile descoperiri în domeniul digital.

Deplasarea spre și dinspre Linz s-a făcut cu o mașină de 8+1 locuri, condusă de însuși managerul Organizației Caritas Petroșani, Alexandru Kelemen, care ne-a însoțit pe tot parcursul excursiei noastre.

Am fost cazați într-o zonă rezidențială, în St. Isidor Village, un campus al Organizației Caritas, format din mai multe clădiri, într-o zonă verde, liniștită, destinat copiilor cu handicap, situat la 10 minute distanță față de centrul orașului Linz. Am avut parte de condiții excelente; ni s-a alocat un întreg etaj, dotat cu 2 bucătării utilate, 2 băi și fiecare a avut camera sa. Acest campus este un exemplu viu de bune practici și grijă față de semeni. Căci:

-Aici locuiesc copii cu handicap sever, primind asistență non-stop;

-Alții, cu un grad de handicap mai puțin sever, sunt aduși dimineața de către părinți, pentru a beneficia de terapiile de care au nevoie, de activitățile organizate de către asistenții Caritas, ori pentru a socializa;

-Alți copii cu handicap vin, din când în când, să petreacă aici 2-3 zile, astfel încât părinții lor să-și încarce bateriile/ să rezolve treburi care implică absența lor de lângă copii;

Suntem la ani lumină distanță, și (mai ales) în acest domeniu, față de țările cu adevărat civilizate, precum Austria!...

Ni s-a acordat acces gratuit la toate locațiile festivalului. Iar legitimațiile primite pentru festival ne-au asigurat și transportul gratuit, pe toate rutele, în Linz.

De asemenea, tot prin grija Caritas, ni s-a acordat câte un tur ghidat în locația Ars Electronica Center, unul în Post City – principala locație a festivalului și încă un bonus, o vizită ghidată la Grand Garage – vechiul sediu al unei fabrici de tutun, Tabakfabrik, a fost transformat într-un spațiu al creativității și educației în domeniul artistic și tehnologic, dotat cu echipamente de ultimă generație. Aici, membrii Grand Garage – de la copii la cercetători științifici vin și creează diferite proiecte, mai întâi în mediul virtual, pe calculatoarele dotate cu programe speciale și apoi le materializează cu ajutorul unei imprimante 3D foarte performante ori cu alte utilaje speciale. Pot lua acasă până la 20 de exemplare ale proiectului lor, realizate cu materialele puse la dispoziție în cadrul acestui centru. În domeniul artistic, beneficiază chiar și de un studio de înregistrare video/audio.

Au fost peste 500 de proiecte și evenimente în cadrul celor 5 zile de festival. Unul dintre acestea, un concurs tip Hackathon (o temă dată, 24 de ore fără întrerupere în care participanții să creeze un proiect): BR41N.IO Hackathon – The Brain-Computer Interface Designers. Remus Sibișan, mentorul Wafy și Adrian Negoiță, liderul Wafy s-au alăturat unei echipe (cu membri din Germania, Japonia și Croația) și au participat la acest concurs. Au obținut locul al II-lea și un premiu de 200$. ?

Pentru o parte din tinerii Wafy, aceasta a fost prima lor vizită într-o altă țară. Cu toții am

Reprezentanți ai Radio România Cultural, prezenți la eveniment, au aflat de grupul nostru - datorită participării la Hackathon și i-au intervievat pe Remus Sibișan și Roxana Moț. ?

Dacă e să mă rezum la un singur cuvânt care să descrie impresia în urma participării la acest festival, acesta este copleșitor.

Bu-hu-hu este o altă expresie care mi-a trecut prin minte, de-a lungul vizitelor. De exemplu, la vederea așa numitelor fantome. Coborând la subsolul din sediul Ars Electronica, te întâmpinau, la intrare, mai multe monitoare; pe fiecare monitor era redată imaginea video a câte unei persoane, care era înlocuită, la interval de 1-2 minute, de o altă persoană. Nimic ieșit din comun, ai spune. Însă, aflai apoi că acele persoane – care vorbeau, gesticulau – nu există; că fusese conceput un program care configura noi și noi personaje, prin îmbinarea nenumăratelor fotografii și video-uri din mediul online.

Un alt proiect marca Bu-hu-hu l-am văzut/experimentat la sediul Post City. Este vorba de un fel de oglindă, înaltă de 2 m și lată de aprox. 1 m. Pentru a ți se revela proprietățile acestei oglinzi, aveai nevoie de un partener. Cele două persoane se poziționau de o parte și alta a oglinzii. Privind în acea oglindă, îți vedeai reflecția propriei persoane și, după o fracțiune de secundă, o vedeai pe cea a partenerului. În scurt timp, privind cele două imagini care se succedau într-un ritm foarte rapid, observai reflectat în oglindă un chip cu totul nou, o îmbinare între trăsăturile proprii și cele ale partenerului(!!!)

Dar cea mai frecventă expresie a fost WOW! Și cel mai wow mi-a părut proiectul ManicVR pe care l-am văzut/experimentat la OK OÖ Kulturquartier, în cadrul expoziției CyberArts. Și, am aflat ulterior, este chiar proiectul care a obținut aurul (GOLDEN NICA), premiul Ars Electronica (Prix Ars Electronica), la secțiunea Computer Animation. Canadianca Kalina Bertin, cu ajutorul unor psihiatri și oameni de știință, a căutat să înțeleagă, să pătrundă în lumea fraților ei, Felicia and François Bertin, care au fost diagnosticați cu tulburare bipolară, având drept suport înregistrările făcute de aceștia în căsuța ei de e-mail, pe care o foloseau drept jurnal. În anul 2017, Kalina Bertin a realizat un film documentar pe această temă, Manic. Apoi, în 2018, cu ajutorul tehnologiei, a creat proiectul ManicVR – împreună cu Sandra Rodriguez, Nicolas S. Roy și Fred Casia, un documentar pe care îl trăiești, în spațiul virtual. Practic, timp de 9 minute cât durează filmulețul, odată ce ți-ai pus ochelarii speciali, pătrunzi într-o altă realitate, vezi, simți, trăiești stările unei persoane care suferă de tulburare bipolară (bineînțeles, la o scală mai mică)... Găsiți aici: https://calls.ars.electronica.art/prix2019/prixwinner/32389/ mai multe date despre acest proiect și un fragment din acesl filmuleț.

Wow, și în Post City! Pe o masă erau așezate mai multe obiecte, aparent, comune – o ceașcă, o furculiță etc. Atingând, rând pe rând, câte unul dintre aceste obiecte, observai cum, pe masă, apar diferite imagini, în mișcare – un iepure care face înconjurul mesei, o floare superb colorată care crește, fluturi multicolori... Sau: trecând pe sub o arcadă formată dintr-o bară cu senzori speciali, îți vedeai imaginea reflectată pe un perete alb, în partea dreaptă, dar mult alungită. Dacă treceai doar un deget prin acea arcadă, imaginea degetului se lungea până la capătul peretelui.  Sau: roboți care îți imitau expresia facială...

O altă locație a festivalului a fost St. Florian Monastery. Aici au fost organizate mai multe concerte de muzică. Personal, m-am delectat cu un concert de violoncel din Bach și unul de vioară. Cadrul, execuția... o măreție! ?

Ne-ar fi trebuit vreo două luni pentru a putea vedea, pe îndelete, toate proiectele expuse în cadrul acestui eveniment. Peste tot, foarte mulți oameni, veniți din toate colțurile lumii. Am văzut ce înseamnă o organizare de nota 10; chiar dacă era aglomerat, totul decurgea fluid, totul era foarte bine pus la punct. Niciun fel de problemă în a găsi o toaletă, un punct de informare, o locație.