În dicţionarul universal al limbii române[1] acţiunea de a înşela este explicată prin 1. a induce în eroare pe cineva, (întrebuinţând viclenia şi minciuna); a amăgi, a înşela aşteptările sau (rar) speranţele (cuiva), a dezamăgi (pe cineva) sau 2. a înşela în dragoste, iar cei înşelaţi, în explicaţia aceleiaşi surse, sunt 1. induşi în eroare, păcăliţi; 2. trădaţi; 3. ademeniţi, seduşi.