culeg gânduri -mpăturite.
Lumina ce-mi fulgeră
pleoapele sufletului
pare ea însăși o ființă,
încât mă pierd în
nălucirile-i înstelate.
E ea, ființa, ori
reflexia unei alte existențe?
sau ea Devine?
Din propria realitate
se hrănește cu miraje.
Și cânt brusc,
în noaptea dintre lumi,
și cântecul meu străpunge cratere;
noapte și zi, soare și lună,
cu fragilitate, își asteaptă
sunetele de rezonanță.
lichiorul muzical al înaltului
își vrea aroma pământului..
