... 312
- Poezie
- 08-03-2015 22:19
Cobor într-un ochi căpruicu fruntea sufletului încruntată deși chipul e o fâșie de lumină a plouat pe aici cu sunete și cuvinte încât lumea-nconjurătoare e într-o mișcare spiralată tăcerea cântă lin, dar respirația e chinuitoare. mi-e gândul tot un sanctuar. ascunsă printre striațiile unei frunze, unduire lină, te aud ușor fluierând trăiesc în ochiul tău căprui aici, peste rănile anilor trec râuri de lapte iar copacii înmuguresc în palme. trăiesc liniștea și mă gândesc la pleoapa ce-ar putea închide ochiul.
Citește mai departe