Prolog.

            Se vede cu ochiul liber că în ultimii ani am lăsat-o mai moale cu blogheritu (moale de tot chiar), printre motive fiind și lipsa cronica de timp, drămăluit cu parcimonie între serviciu și familie.Am lăsat-o mai moale cu mai multe lucruri( filme, seriale, tv) nu numai cu blogul, cu muzicile am noroc cu telefonul și cu faptul că sunt singur in birou la serviciu și că nu am program cu publicul decât sporadic și (teoretic cel puțin) cu programare.Și apoi, qui prodest?Sau ,că să parafrazăm pe unul din idolii adolescenței și studenției mele (Cioran, care, ca fapt divers, își dădea duhul exact in ziua in care aveam eu proba de română oral  la Bacalaureat – 20.06.1995):”A quoi bon...”.La câți cititori avea blogul acesta în zilele lui bune, să nu mai zic acuma, nu prea are la cine ajun...