De mult vreau sa va spun ceva! Nu e niciun secret, ba din contra, doar ca n-am apucat sa impartasesc lucrul asta online. Am caine. Are in jur de 8 luni, merge pe 9 si vreau sa va povestesc despre cum am ajuns sa il adoptam. Asta primavara, pe la mijlocul lui martie Petre lucra undeva in afara Bucurestiului, intr-un santier din Targoviste, unde si-au gasit locul o catea cu 2 pui, un baiat si o fata. Fata a fost adoptata repede-repede de un coleg de-al lui Petre, asa ca a ramas doar mama si un catel. La un moment dat mama lui s-a imbolnavit foarte tare si a fost dusa de Petre si inca cineva la veterinar, a ramas internata acolo, iar perioada coincide cu zilele libere de 1 mai (28,29, 30 aprilie si 1 mai). Sora adoptata, mama bolnava si internata, asta mic a ramas singur, nimeni in santier... Asa ca Petre ma suna si ma intreaba daca putem sa il luam pe asta micu 4 zile la noi pana se intorc ei in santier. Eu pana atunci vazusem multe multe poze cu el si era cel mai dragut. Le atasez si aici.

Toate bune si frumoase, il aduce in ziua respectiva, eu eram la munca, asa ca apuc sa il vad abia cand scap de la munca. Prima impresie pe care mi-a lasat-o pot spune ca nu a fost cea mai…buna. Era mic si muscacios! Activ, nelinistit, sarea si topaia peste tot, n-avea stare si ma enerva maxim! Si ma mai enerva si pentru ca ii placea mai mult de Petre decat ii placea de mine. In primele 2 zile mi-am zis ca nu am nevoie de caine! Si mi-am zis ca trebuie sa plece, cand se intoarce mama lui de la veterinar, se intoarce si asta micu tot acolo.  In ziua de 30 aprilie, cand plec eu la munca era cam adormit, lucru neobisnuit pentru el, dar na, zic ca o fi obosit, inca nu s-a obisnuit cu garsoniera noastra si poate de aia a fost asa...nebun zilele trecute...asa ca plec pe la ora 2 de acasa.Seara la 6, cand ajunge Petre, el tot adormit, si nici nu a mancat si nici baut nimic in ziua aia. Petre ma suna, imi povesteste ca nu e ok, zicem ca vedem cum se simte maine, si mergem mai departe. Seara cand ajung acasa, dormea in mijlocul patului, asa ca pun mana pe el, si cand ii ating burtica vad ca e extrem de fierbinte. Nu a baut nimic, nu a mancat nimic, si era foarte foarte letargic. Dar asa bolnav cum era, se trezeste si se gudura pe langa mine...  In noaptea aia nu am putut sa dorm, am stat treaza sa verific daca respira pana la ora 09 cand s-a deschis cabinetul veterinar, am ajuns acolo, chiar inainte sa se deschida! La cabinet il consulta, are febra de peste 40 de grade, ii face teste peste teste de parvoviroza, paraziti, si multe altele, doar sange nu reusim sa ii luam. Ii administreaza niste vitamine si nu mai stiu ce, ii face o cocoasa subcutanata cu toate astea imi zice sa il iau acasa sa ii iau carne de vita si sa ma intorc ziua urmatoare cu el.Il duc acasa, de mancat nu mananca nimic, de baut ma chinui sa ii dau, imi inmoi degetul in apa si asa bea si el cateva picaturi… Trece ziua asta tare greu! 

Ziua urmatoare de dimineata ma duc iar, de data asta ii ia sange si ii face ultimul test pentru babesioza. Si bingo, fix asta era. Ceea ce nu e un lucru bun, tot atunci ii administreaza si tratamentul pentru babesioza, un tratament atat de urat, si atat de toxic, dar un tratament care pana la urma in cazul nostru a dat roade. In ziua respectiva, m-au rugat sa raman in cabinet macar 2 ore, pentru ca erau sanse sa nu supravetuiasca acele prime ore. M-a umplut de saliva in orele alea doua pentru ca nu prea putea sa se controleze, dragul de el si dupa ceva timp veterinarul imi spune "daca supravietuieste in noapte asta, o sa fie bine". Nu stiu daca a vrut sa fie ceva pozitiv, dar ca sa fiu sincera nu mi se parut deloc asa, ba din contra. Am primit directive clare, sa ii iau carne de vita si sa incerc sa ii dau apa. Un lucru foarte bun de altfel, pentru ca vita a fost singurul lucru pe care l-a mancat. II taiasem o bucatica de cam 2 cm pe cm, si desi o mirosea nu putea sa o manance asa ca ii rupeam si bucata aia atat de mica, in farame mici mici de tot, si il hreaneam cate un pic cate un pic din 2 in 2 ore. Mai ceva ca pe un bebelus. Si atat de bolnav cum e, abia se poate misca, se da jos ca sa nu faca pipi in pat! Asa catel pe bune ca nu am mai vazut! O saptamana intreaga am urmat acelasi proces, dimineata pe la 10-11 la veterinar (sa nu mai spun ca lucrez in ture de noapte si ca ajungeam acasa pe la 2,3!), sa facem injectie, apoi mancare din 2 in 2 ore cateva grame de fiecare data.  Din a 5a zi de tratament s-a imbunatatit, a inceput sa manance singur, sa se miste un pic mai mult. Usor usor am trecut de la injectii la pastile, si intr-un final s-a facut bine. Au urmat niste saptamani de cosmar pentru mine si Petre, pana i-am facut toate vaccinurile, asta pentru ca nu puteam sa il scoatem afara, mai ales ca sistemul lui imunitar a primit o asemenea lovitura. Dupa ce am terminat cu toate vaccinurile si dupa ce i-am pus si cip am inceput sa il scoatem afara, si usor usor s-a invatat sa nu mai faca in casa. Cred ca am deja 2 luni in care nu a mai facut deloc in casa, si asteapta sa fie dus afara. 

Sa fiu sincera...tot un caine nebun e, are prea multa energie pentru mine si e la fel de muscacios, dar e un caine atat de bun, ca nu stiu ce sa ma mai fac cu el.A fost cel mai haios cand a vazut zapada pentru prima oara, si s-a jucat cel mai frumos!  Va mai pun poze, ca pe bune, nu ma mai satur!O serie de 3 fotografii cu pozitii de somn. Si e atent!