A trecut mai mult de jumatate de an de cand am mai scris ceva. De fapt am mai scris multe lucuri, am avut ce povesti, dar nu am apucat sa le si termin.      Dar o sa incep acum sa povestesc. De aproximativ 2 luni stau singura in camera.  Am crezut ca o sa imi placa mai mult  faptul ca am camera doar pentru mine si asa mai departe si din multe puncte de vedere e bine, dar parca mi-e dor sa am  pe cineva cu care sa sporovaiesc pe la 2-3 noaptea. Banuiesc ca o sa imi treaca dorul asta imediat dupa ce incep facultatea.      Acum sunt in vacanta si este prima oara cand lucrez. M-am angajat de curand la un call center. Cine ma cunoaste si aude asta o sa inceapa sa rada pentru faptul ca eu si vorbitul la telefon nu suntem cei mai buni prieteni. Iar faptul ca sunt destul de stangace atunci cand vorbesc la telefon se observa si in apelurile mele, dar doar in anumite momente, atunci cand nu vorbesc despre problema in cauza si exista acel dead air sau atunci cand spun la revedere that's awkward everytime. Dar all in all, cu bune si cu rele, imi place job-ul asta. E un mediu de lucru destul de stresant, dar este si challanging in acelasi timp. ------------------------------       Asta am scris acum 2 zile cand am venit de la munca. Acum scriu cand ma pregatesc sa plec. Ultimele 2 zile au fost extrem de intense. Si imi pierdusem increderea in mine ca pot sa fac asta. Ieri cel putin am fost extrem de dezamagita si trista pentru ca primisem nota 1 la un survey. Asta m-a lovit un pic mai tare decat toate celelalte note proaste, desi am avut chiar si 0.  Dar in momentul ala am simtit ca orice as face nu e suficient de bun si clientii cu care vorbesc nu sunt niciodata multumiti.     Intr-un fel eram pregatita sa renunt, dar cum nu pot sa plec asa, cand imi vine mie cheful sa plec, m-am pregatit pentru inca o zi de apeluri cu clienti nesatisfacuti. Am incercat sa fiu la fel ca si pana acum, sa nu par suparata pentru ca pana la urma oamenii aia nu trebuie sa imi suporte mie toanele, dar s-a schimbat totul la al 3lea apel. Primul lucru pe care mi l-a spus dupa ce m-am introdus a fost "ai un nume atat de frumos!" si pentru cateva seconde am ramas blocata pentru ca nu ma asteptam la asta. Fara sa intru in detalii a fost primul apel in care am ras cu pofta si sincer, in care nu am fost vesela din obligatie. A fost un scenariu simplu, il intalnesc, nu stiu, de 5-6 ori pe zi, dar omul asta a fost atat de cumsecade incat pot sa zic ca mi-a dat putere sa continui. Cred ca dupa ce am terminat ce aveam eu de facut am mai stat 5 minute de vorba fara vreun scop anume, si am fost egoista ca poate as fi putut sa inchid discutia mai repede, dar am vrut sa absorb putin din energia aia atat de pozitiva. La sfarsitul apelului mi-a urat o viata frumoasa.    Si acum pot sa spun ca am mai crescut un pic, ca simt ca am mai invatat ceva din toata experienta asta. Inca nu pot sa pun degetul pe ce anume, dar pot sa spun ca simt .     In incheiere as vrea sa spun doar ca... nu te costa absolut nimi sa fii bun cu ceilalti, sa ii tratezi asa cum ti-ar placea sa fii tratat. Pana la urma pe omul ala nu l-a costat absolut nimic sa fie dragut la telefon, dar a fost si asta a avut un impact atat de mare asupra mea de care el nu o sa stie niciodata.    As vrea sa promit ca o sa scriu mai des. Dar stiu deja ca nu o sa ma tin de promisiune, asa ca spun doar la revedere!