Maria Grosholz s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în familia unui ofițer german, când destinul unei femei a fost determinat de trei K – Kinder, Küche, Kirche, dar soarta ei s-a dovedit a fi surprinzător de modernă. În mod firesc și meritat, ea a intrat în istorie, iar lumea întreagă o cunoaște sub numele de Madame Tussauds.

Micuța Mary nu și-a văzut niciodată tatăl. El a murit în Războiul de Șapte Ani chiar înainte de a se naște ea, iar doamna Grosholz a trebuit să-și facă griji ea însăși cu privire la creșterea și hrana copiilor ei. Tânăra văduvă a reușit să obțină un loc de muncă la Berna ca menajeră în casa doctorului Philip Curtius, unul dintre ale cărui hobby-uri era realizarea modelelor anatomice din ceară. Treptat, a trecut la crearea de portrete și figuri de ceară, iar în tot acest timp fiica cea mică a menajerei se învârtea în studioul său. Fără îndoială, era deșteaptă, pentru că doctorul Curtius a început foarte devreme să o învețe pe Mary arta lui și, mutându-se la Paris, a invitat-o pe mama împreună cu iubita sa elevă. Într-un loc nou, Philip Curtius și-a atins faima foarte repede și nu mai putea face față singur comenzilor. Prin urmare, până la vârsta de 17 ani, Maria Grosholz se putea lăuda deja cu portretele în ceară ale lui Voltaire, Jean-Jacques Rousseau și Benjamin Franklin, pe care le-a creat. Aceasta a fost urmată de o invitație adresată tinerei artiste la Versailles pentru a perpetua membrii familiei regale, unde și s-a stabilit. Cariera genială!

Maria a început chiar să dea lecții de sculptură doamnei Elisabeth, sora regelui Ludovic al XVI-lea. Dar apropierea de familia regală aproape că a costat-o ​​pe artistă capul ei. Revoluția Franceză, ca oricare alta, a măcinat în pietrele ei de moară nu numai pe autorii direcți ai furiei populare. Mary a fost condamnată la ghilotină ca reprezentant al clasei opresive, iar o altă execuție, Robespierre, a ajutat-o ​​să evite în mod miraculos execuția. Iacobinul de foc și-a depășit teroarea într-o măsură atât de mare, încât a fost mai ușor pentru asociații săi să-l forțeze să se calmeze decât să raționeze cu el.
Și din moment ce în vremuri tulburi importanța agitației vizuale crește, noul guvern i-a oferit Mariei Grosholts o afacere – viață în schimbul acompanierii artistice a evenimentelor revoluționare. Astfel, măștile mortuare ale lui Robespierre și Marat, Marie Antoinette și Charlotte Corday s-au adăugat la atuul creator al sculptorului.

Când societatea franceză a încetat să fie în febră și nimic nu a mai amenințat viitorul Mariei, ea a avut în sfârșit ocazia să aibă grijă de prezentul ei. După ce a moștenit o colecție de sculpturi în ceară de la Dr. Curtius, la vârsta de 41 de ani ea s-a căsătorit cu inginerul Francois Tussaud și a devenit mama a doi fii.
Și totul ar fi fost bine dacă domnul Tussauds nu ar fi începur să abuzeze de alcool. Poate că a fost o gelozie masculină banală pentru succesul soției sale. Îndemnurile către soțul ei nu au funcționat, așa că Madame Tussauds a acceptat invitația impresarului britanic de a merge într-un turneu cu colecția ei la Foggy Albion, în primul rând, pentru a-i oferi soțului ei ocazia să se gândească la comportamentul său și, în al doilea rând, cineva din familie trebuia să câștige. Copiii, desigur, au mers cu mama lor și au rămas în Marea Britanie pe termen nelimitat, pentru că odată cu începutul domniei lui Napoleon, relațiile dintre Franța și Marea Britanie au devenit atât de complicate încât s-au transformat în ostilități.

Madame Tussauds, neputând să se întoarcă la Paris, a trebuit să se stabilească la Londra. Ea a deschis o expoziție de sculpturi de ceară pe Baker Street, care a devenit un proiect de modă de succes. Și chiar global, după moartea creatorului său. La vârsta de 81 de ani, Marie Tussauds a realizat un modest autoportret, care este păstrat cu grijă în muzeul care îi poartă numele ei.
Nu există nicio îndoială că Madame Tussauds poate fi numită o femeie self-made, deși acest termen a apărut abia în secolul al XX-lea. Era înaintea timpului ei și, prin urmare, valoarea personalității ei nu este mai mică decât valoarea muncii ei.