Aurelian Sârbu - Între Odiseea și Golgota... Poezia ca mica veșnicie

 

ISTOVITA  GOLGOTĂ

 

spaima sporește

        odată cu drumul ochilor

        spre lumile cuprinse                                                                                                         

îndoielnicul luciu al genunii –

        în supliciu sporit ca răsplată

        purtată pe-o golgotă ce-și crește urcușul

        până ce putrezește lemnul crucii