SUB CUPOLA CIRCULUI
voi fi fost eu
singur sub cupola circului
în luminile rampei
jonglând cu-ale lumii cuvinte
nălțând ode iubirilor sfârtecate de umbră
cerșind timp să mă vaiet că ființa-mi apune
și să-mi regret risipirile
acum
drumul se-ngustează
pasu-i poticnit
și bântuie prin minte-mi
că veșnicia-i o ispită-nșelătoare
ce-amână efemera nemurire
Aurelian Sârbu
Foto: Imagine din Retezat
