Aurelian Sârbu, MICA VEȘNICIE... Poezia pe drumul Golgotei

 

ISTOVITA  GOLGOTĂ

 

spaima sporește

        odată cu drumul ochilor

        spre lumile cuprinse  

îndoielnicul luciu al genunii –

        în supliciu sporit ca răsplată

        purtată pe-o golgotă ce-și crește urcușul

        până ce putrezește lemnul crucii

        și sângele e spumă astrală

...