ȘI-MI VINE DE IARNĂ
am agonisit înc-o zăpadă
din iernile mele tot mai lungi
rărindu-se
mijesc ochii
să te zăresc venind printre fulgi
de departe
fantasmă
precum vorbe înșelător ticluite
picotesc la gura sobei
mai tresar să veghez flacăra
ce-mi pare că-i jocul tău pe jar
printre iele și umbre
pe afară-i vuiet și viscol
încet
din urmă
mă cuprinde somul
Aurelian Sârbu
