EVADAREA DIN SEMN

mi-e umbletul prin minte în afara cuvintelor

simt înaltul depărtându-se-n spirala treptelor

necuprinse în șir

adâncul mării e-n oglinda bolții

cu stele furișate

să-mi petreacă noaptea

cu bulgări de lumini

din joaca eternă a copiilor nenăscuți

ci stelele-s rotocoale în jurul zeilor

cu număr înșelător

pentru cei de pe margini

îmbiați cu fantasme

și elixire mistuitoare

din locul meu microscopic

mă strecor în forfota măștilor în carnaval

să-mi fac clipa părtașă freneziei

prin evadarea din semn

Aurelian Sârbu